Creasta Muntilor Baiului – traseu practicabil in conditii de iarna, cu posibilitati de retragere in caz de vreme nefavorabila.

 

Ninge iar si iar peste muntele infrigurat. Vantul alunga fulgii dezorientati spre vai si dezgoleste crestele pana la firul ierbii. Unele ”picaturi” de nea se incapataneaza sa ramana la inaltime, tin cu dintii de buza prapastiei, adunandu-se in cornise din ce in ce mai mari. Uneori cad sub propria povara, alteori asteapta pana cand furia vantului trece si continua sa infrumuseteze peisajul cu liniile lor curbe, usor spiralate. Sunt zile in care soarele patrunde cu razele sale calde printre nori pana cand atinge zapada rece. In tandra dezmierdare suprafata alba se topeste usor cu sclipiri cristaline. Insa, odata cu venirea serii, astrul de foc isi stinge treptat lumina si gerul redevine stapan peste imparatia muntelui, incremenind totul in gheata. A doua zi ninge iar peste stratul alunecos, ca de oglinda. Omatul pufos, proaspat asezat si atat de indragit de oameni, ascunde acum, sub el, pericolul tacut al formarii avalanselor. Procesul se repeta in zilele urmatoare, straturile de zapada vechi fiind mereu acoperite de unele noi. Pulverul alb pastreaza in secret, cu aparenta inocenta, istoria nivologica a locului. Astfel nimeni nu poate stii cand unul dintre staturi se destabilizeaza si aluneca in vai, maturand tot ce ii iese in cale.

Norii astern zapada, vantul o modeleaza, soarele o topeste, frigul ii ingheata suprafata fara vreo regula anume si fara vreo ordine dinainte stabilita. Aceasta este vointa naturii, iar noi, oamenii, trebuie sa tinem cont de ea. De aceea va voi prezenta in acest articol un traseu pe munti domoli, pe care il parcurg in timpul iernii, cand in alti muntii mai tehnici (Bucegi, Piatra Craiului, Fagaras etc.) este anuntat risc insemnat de avalansa. Este vorba de Creasta Muntilor Baiului, din Posada pana in Azuga. Atentie! Asta nu inseamna ca Muntii Baiului nu pot forma deloc avalanse! In continuare voi descrie traseul si voi vorbi despre: pericolele pe care le poti intampina pe parcursul drumetiei, posibilitatile de retragere,  echipamentul necesar si caile de acces.

smartcapture
Zade inghetate de viscolul iernii in Muntii Baiului

Iarna, muntele are o frumusete aparte, irezistibila pentru orice iubitor de drumetie. Cei care inca nu au incercat isi vor gasi motivatia in articolul: De ce sa faci drumetii pe munte iarna? iar cei care nu au un echipament corespunzator sezonului le recomand sa citeasca: Echipament montan necesar la -20 de grade.

imag7627baiului
Zapada putina, dar -20 de grade pe Creasta Muntilor Baiului

Descrierea traseului, refugii si cabane

Muntii Baiului se afla la est de Muntii Bucegi, pe cealalta parte a Vaii Prahova. Au altitudine mai joasa, cel mai inalt varf, Baiul Mare, avand 1895 metri. Vara, pe plaiurile lor domoale si inierbate, ciobanii isi pasc oile pana sus, pe varfuri. Iarna, Creasta Muntilor Baiului gazduieste un traseu de o deosebita frumusete datorata panoramelor uimitoare asupra Bucegilor si a altor masive din jur. Drumul prin padure poate parea plictisitor celor care nu sunt interesati sa descifreze urmele lasate pe zapada de salbaticiunile mai mari sau mai mici. Dar, odata ajuns in golul alpin, albit de zapada, ai impresia ca te plimbi prin Rai. Pasesti pe omatul imaculat, adesea neatins de om, uneori cu norii sub nivelul picioarelor, alteori prin valuri trecatoare de ceata stralucind in soare, aflandu-te mereu la granita fascinanta dintre cer si pamant. Cea mai mare parte a traseului se parcurge prin gol alpin. Abia la lasarea serii vei ajunge din nou printre brazi, pe drumul de coborare. Daca te impresioneaza apusurile care astern culori vibrante peste munte, nu te grabi sa cobori, ci doar incetineste ritmul pasilor si lasa-te purtat de vraja momentului.

smartcapture
Urcare din Posada pe Creasta Muntilor Baiuluismartcapture
smartcapture
Apus de soare spre Bucegi, vazut din Muntii Baiului, in apropiere de Cabana Popasul Uriasilor.

Traseul de pe Creasta Baiului nu are dificultate tehnica, insa este accesibil doar celor antrenati deoarece este lung. Este dedicat atat incepatorilor care au o rezistenta fizica buna, cat si celor experimentati care vor sa se bucure de sport si natura pe munti mai domoli. Are aproximativ 27 km si o diferenta de nivel de 1600 m. In funtie de pregatirea fiecaruia, de pauzele facute pe traseu si de grosimea stratului de zapada, traseul poate sa dureze intre 9 si 12 ore. Marcajul de creasta este banda rosie, porneste din Posada si ajunge pana la Cabana Popasul Uriasilor. Din Saua Cazacu, traseul se continua usor spre stanga (cel care merge spre dreapta ajungand pe Muntii Neamtului, pe Culmea Patru-Orjogoaia). De la Cabana Popasul Uriasilor, marcajul se schimba in triunghi albastru si ajunge, prin padure, pana la drumul national, in Azuga. Atentie! In partea de creasta stalpii cu marcaje sunt rari!

smartcapture
Bucegii vazuti de pe Creasta Muntilor Baiului
smartcapture
Creasta Muntilor Baiului iarna

Traseul se poate face pornind din Posada si terminand in Azuga, sau invers. Personal prefer prima varianta deoarece spre finalul drumului exista Cabana Popasul Uriasilor, unde pot manca ceva cald si, la nevoie, pot ramane peste noapte. Cabana se afla chiar in locul fostei Cabane Sorica, deasupra partiei cu acelasi nume, ce coboara in Azuga. Pe traseu mai exista Refugiul Florei, aflat la iesire din padure, pe drumul de urcare din Posada. Refugiul este recent construit si este dotat cu soba si panouri solare. Aici pot ramane peste noapte cei care doresc sa parcurga traseul in doua zile, pentru a petrece mai mult timp in natura. Aceasta varianta implica suplimentarea echipamentului cu sac de dormit, izopren, arzator si vas de gatit, apa si mancare suficienta.

Dupa cum am spus si mai sus, iarna schimba infatisarea muntelui dupa bunul sau plac, asa ca este necesar ca, inainte de a porni in drumetie, oricat de usoara ar parea ea, sa ne informam despre: vremea din ziua traseului (preferabil si cea din zilele anterioare), buletinul nivologic, avertizarile salvamontistilor si pericolele eventuale ale rutei parcurse.

imag0116baiului
Priveliste din Muntii Baiului, in apropiere de Cabana Popasul Uriasilor

img_1042baiului

Pericole pe care le poti intampina parcurgand Creasta Muntilor Baiului iarna.

Avalansele si cornisele. Chiar daca sunt munti domoli si au o altitudine mica, asta nu inseamna ca nu pot forma cornise si avalanse, chiar daca acest lucru se intampla mai rar decat in alti munti mai tehnici. De aceea, cand pornesti la drum trebuie sa fii pregatit mental pentru eventualitatea in care va fi nevoie sa te intorci. Am urcat de numeroase ori in Creasta Muntilor Baiului pe timp de iarna si am observat ca, daca ninge mult, in special in lunile ianuarie si februarie, zapada se acumuleaza in strat gros in zona Varfului Baiul Mare. De asemenea, am gasit cornise intre varfurile Baiul Mic si Baiutul. Exista si un drum care merge pe sub creasta, insa acesta poate fi folosit doar daca nu este multa zapada pe varfuri, altfel exista posibilitatea sa porneasca avalansa de deasupra ta.  De aceea este de preferat sa urmezi linia crestei, chiar daca asta inseamna sa urci si sa cobori mai mult. Daca nu esti sigur de stabilitatea zapezii, mai bine te intorci pe acelasi drum sau cobori pe o muchie laterala.

img_1136baiului
Placa de vant in Muntii Baiului

Vremea nefavorabila. Cea mai mare parte a traseului se desfasoara in regiunea de gol alpin, ceea ce inseamna ca, in caz de intemperii,  esti departe de adapostul padurii. Pe timp de iarna, in Muntii Baiului, ceata iti poate crea cele mai mari probleme. De ce? Pentru ca indicatoarele sunt rare, urmele pasilor sunt adesea sterse din cauza vantului, cornisele nu se mai vad si poti calca pe una dintre ele, nu mai ai vizibilitate asupra zonele cu potential de avalansa, deci te poti afla in imposibilitatea de a te orienta. Pentru a evita o astfel de situatie este bine sa ai la tine o aplicatie GPS instalata in telefon si traseul incarcat in ea. Poti descarca traseul parcurs de mine aici. Un alt pericol il constituie vantul. Acesta poate sa bata cu putere la altitudine mare si se poate inteti pe parcursul zilei. Chiar daca esti o persoana rezistenta la frig, un vant prea puternic are capacitatea de a da jos din picioare. In asemenea situatii este de dorit sa cobori cat mai repede pe cel mai apropiat traseu de retragere.

smartcapture
Explozie de culoare vazuta din Muntii Baiului spre Bucegi

Gheata. Creasta Muntilor Baiului este neimpadurita si adesea suflata de vanturi. Astfel, uneori, suprafata zapezii, incalzita de soare pe parcursul zilei, ingheata pe timpul noptii, cand temperaturile scad. Acelasi efect, asupra stratului de omat, il are si un viscol neasteptat. De aceea este necesar sa ai in rucsac coltari sau snowline-uri pe care sa le folosesti in cazul in care suprafata devine alunecoasa.

img_1123
„Ratuste de zapada” – s-au format dupa ce viscolul a sculptat zapada in jurul urmelor de pasi.

Venirea noptii. Traseul dureaza intre 9 si 12 ore in functie de pregatirea fiecaruia si de conditiile intalnite pe teren. Iarna se intuneca devreme asa ca ai grija sa calculezi corect orele de lumina sau sa fii pregatit sa inchei traseul la lumina lanternei frontale. Noi pornim in traseu la rasaritul soarelui pentru a ne bucura de cat mai multe ore de lumina.

smartcapture

smartcapture
Creasta Muntilor Baiului in lumina calda a apusului

Posibilitati de retragere din Creasta Muntilor Baiului

Fie ca vremea este nefavorabila, fie ca zapada nu iti permite sa inaintezi ori pur si simplu vrei sa mai scurtezi traseul deoarece te prinde noaptea, exista numeroase variante de retragere spre localitati. Unele dintre aceste sunt marcate, altele sunt doar poteci ciobanesti. Regula este ca, la nevoie, gasesti o poteca pe orice muchie laterala a muntelui, iar aceasta te duce catre o localitatate. Important este sa nu te ratacesti. De aceea este bine sa ai o harta incarcata intr-o aplicatie GPS, pe telefonul tau. Voi prezenta in ordine, dinspre Posada spre Azuga, drumurile care coboara din Creasta Muntilor Baiului spre localitatile de pe Valea Prahovei.

  1. Din Varful Razoarele (1520 m) pana in Halta Valea Larga (traseu nemarcat). Din Creasta Baiului se coboara spre stanga, aproximativ 50 de metri diferenta de nivel, pe o poteca ciobaneasca pana se intalneste drumul forestier care coboara pe muchie. Acesta face la dreapta prin padure apoi coteste spre stanga catre localitate. Fara harta si GPS drumul este usor de ratacit.
  2. Din Varful Mierlele (1654 m), prin varful Gagu Mare, spre Sinaia (traseu nemarcat).Din Creasta Baiului se face stanga spre varful Gagu Mare (1578 m). Chiar inainte de varf, se desprinde usor spre dreapta o poteca ciobaneasca care coboara pe langa linia padurii, pe partea dreapta. La capatul golului alpin aceasta intra in padure si merge chiar pe muchie pana in Sinaia.
  3. Din Varful Piscul Cainelui (1645 m) pana in Sinaia (traseu marcat cu punct albastru). Poteca coboara spre stanga prin gol alpin si prin padure.
  4. Din Varful Baiul Mare (1895 m), pe Culmea Cumpatu, spre Sinaia sau spre Poiana Tapului (traseu nemarcat). Din Creasta Baiului se coboara spre stanga si se merge pe muchie pana la Varful Cumpatu (1651 m). De aici exista doua variante: se coboara spre stanga, prin gol alpin apoi prin padure, pe coama pana in Sinaia sau sa coboara pe drumul de masina din dreapta catre Poiana Tapului. Fara harta si GPS drumul poate fi usor de ratacit.
  5. Din Varful Baiutul (1526 m) pana in Busteni (traseu marcat cu cruce rosie). Se coboara din Creasta Baiului spre stanga, pe Culmea Zamora, pana la capatul golului alpin si se continua traseul pe drumul de masina ce coboara spre stanga. Este de preferat sa ai harta si GPS pentru ca in apropiere de localitate drumul se intersecteaza cu alte forestiere si te poti dezorienta. Totusi, traseul acesta de retragere este la fel de lung ca cel ramas spre Azuga.
  6. De la Cabana Popasul Uriasilor se poate cobora direct pe partie spre Azuga. Astfel se ajunge in localitate in aproximativ jumatate de ora, iar de la baza partiei pana la gara se mai fac inca 30 de minute. Aceasta varianta este potrivita pentru cei care se tem de mersul prin padure noaptea.
img_1161baiului
Pe traseul de retragere din Creasta Muntilor Baiului spre Sinaia

img_1183baiului

img_1185baiului
Varful Costila la amurg, vazut din Muntii Baiului.

Cai de acces in traseu si de revenire in punctul initial

In Posada se poate ajunge cu trenul regio pana in Halta Posada (alte trenuri nu opresc acolo) sau cu masina personala. Locuri de parcare se gasesc in fata Muzeului Cinegetic Posada, aflat chiar langa drumul national. Traseul prin padure incepe unde se termina drumul care trece prin spatele muzeului ori la 500 de metri pe DN de la muzeu spre Bucuresti, chiar inainte de podul care trece peste Valea Florei. Pentru a ajunge din Halta Posada in drumul national, cum priviti spre acesta, mergeti spre stanga, pe aleea cu scari.

La finalul traseului montan, cand ajungi din nou in drumul national, mergi pe acesta spre dreapta, aproximativ 500 de metri, apoi faci stanga pentru a ajunge in Gara Azuga. De aici, daca trebuie sa revii la masina, poti lua un tren spre Posada sau un taxi. Nu uita ca doar trenurile regio opresc in Posada!

img_1188baiului

img_1186baiului

Echipament necesar pentru drumetie de o zi

  • Haine groase specifice conditiilor meteorologice: bluza sintetica, polar, colanti, geaca si pantaloni Gore-Tex, pufoaica, parazapezi, caciula, eventual cagula, manusi impermeabile;
  • Bocanci de iarna, parazapezi, coltari potriviti bocancilor/ snowline-uri, piolet/ bete de drumetie;
  • Ochelari de soare si crema de protectie UV.
  • Apa sau ceai in termos, pentru a nu ingheta la frig;
  • Mancare uscata care poate fi mancata din mers (fructe uscate, sandvisuri etc.);
  • Harta si/ sau aplicatie GPS cu traseele incarcate.
  • Frontala si baterii.

 

Text si fotografii: Georgiana Modrescu

Reclame

Amurg de iarna la Varful Omu

Cunosc un loc, in Muntii Bucegi, unde iarna, cand soarele apune ori rasare, intreaga zona capata o infatisare ireala. Cerul se aprinde treptat in lumini, din ce in ce mai fermecatoare, pana ce inunda de culoare chiar si albul crestelor inzapezite. Acela este momentul cand razele, aflate la crepuscul, au puterea sa incalzeasca nu doar trupul omului, ci mai ales inima sa. Iubesc sa-mi hranesc sufletul cu frumusetea unor astfel de clipe, insa asta presupune de cele mai multe ori sa astept rabdatoare sa apara prilejul potrivit.

Am urmarit saptamani la rand prognoza meteo pentru Varful Omu (2514 m), caci acolo se afla locul despre care va spuneam, si ori se anunta vreme innorata, ori vantul batea prea tare, ori zapada era instabila, cert este ca exista mereu un motiv temeinic pentru care eram nevoita sa aman din nou excursia. Desigur, nu am ramas acasa, am mers pe alte trasee mai accesibile din alte masive montane.

Intr-una din zile, am avut surpriza sa aflu ca prognoza pentru urmatorul sfarsit de saptamana arata minunat: opt ore de soare pe zi, vant moderat si temperaturi ridicate. Era exact ceea ce asteptam! Am organizat o mica echipa de prieteni si am pornit spre Padina. Initial ne gandeam sa urcam pe Hornul Malaiesti dar, am schimbat planul din cauza buletinului nivologic care anunta un risc de avalansa insemnat, provocat de incalzirea vremii. Am preferat sa urcam pe cel mai sigur traseu de iarna pana la Varful Omu: Padina – Piciorul Babei (cruce albastra) – Cabana Babele (banda galbena) – Cabana Omu. In functie de cum avea sa arate stratul de omat, avem si noi de gand sa hotaram daca vom reveni la Padina pe acelasi traseu sau daca vom cobori pe Valea Obarsiei (traseu interzis iarna).

In timp ce urcam, plini de energie spre Cabana Babele, simteam cum soarele ne incalzea pielea. Era atat de placut incat am urcat in tricouri. Un bronz suav de ianuarie era binevenit. Cerul ne intampina cu un albastru incantator, peisajele aveau o claritate mai mare ca oricand. Doar in departare, pe culmi mai aparea ocazional cate un vartej de zapada viscolita.

IMAG4910omu
Pe Piciorul Babei, iarna
IMAG4916omu
Urcare de la Padina la Babele

Ajunsi la Cabana Babele, am fost indata nevoiti sa ne imbracam cu hainele de vant. Se terminase vremea de plaja… Ne-am ascuns infrigurati in holul cabanei, care era inchisa, pentru a bea un ceai cald transportat in termos. Ne-am continuat traseul prin albul ireal, urmarind cum vantul tot alerga neaua proaspat ninsa si o alunga necontenit in partea cealalta a crestei. Un adevarat spectacol al naturii!

IMAG4922omu
Cabana Babele iarna
IMAG4947omu
De la Babele spre Omu. In stanga se vede Varful Coltii Obarsiei

Creasta Obarsiei imi tot fura privirea datorita frumusetii ei. Daca as ajunge pe ea, as avea o perspectiva extraordinata asupra Vaii Obarsiei si asupra Vaii Sugarile. Ma tot ademeneste de cativa ani, insa deocamdata nu venise momentul ei, mai ales ca era plina de cornise. Am continuat sa o analizez pana am ajuns in Saua Sugarile. Acolo vantul a inceput sa isi arate cu adevarat coltii si, cat timp ne-am montat coltarii, a avut grija sa ne umple rucsacurile cu zapada viscolita. Am inceput sa urcam spre traseul de iarna care trece pe deasupra Cerdacului. Inaintam din ce in ce mai dificil din pricina rafalelor. Chiar si asa, nu puteam sa nu remarc spectacolul elementelor naturii, ce se desfasura chiar in jurul nostru, permitand-ne sa facem parte din el.

IMAG4957omu
Viscol in drum spre Varful Omu
IMAG4962omu
Drumul de iarna spre Vf. Omu, pe deasupra Cerdacului, pe sub Vf. Coltii Obarsiei

Cu atentia incordata la fiecare pas, am mers mai departe in speranta ca Varful Omu urma sa ne primeasca cu vant suficient de prietenos cat sa nu ne impiedice inaintarea. Incet, dar sigur, oboseala incepea sa puna stapanire pe mine. Bocancii grei de iarna, in combinatie cu niste coltari si mai grei, de care se prindea zapada, imi rapeau constant din energie. Mi i-as fi dat jos daca aveam certitudinea ca nu voi gasi portiuni cu gheata, dar preferam sa nu risc, caci intalnisem deja cateva pe drum. Frigul m-a facut sa pastrez aparatul foto in buzunar desi privelistea incantatoare a Crestei Morarului imi intorcea mereu privirea. In minte imi repetam: ai rabdare, vei reusi.

IMAG4969omu
Varful Gavanele (cel neacoperit de zapada, din stanga)

In Saua Cerbului viscolul continua la fel de intaratat ca pana atunci. In fata noastra se intindea urcarea spre Varful Gavanele, ultima portiune dificila a traseului. Daca ar fi fost vara, puteam merge pe drumul pe curba de nivel ce urca usor spre cabana, iarna insa pe acolo este pericol de avalansa si zona trebuie ocolita pe creasta. Din directia in care ne indreptam, cobora un grup numeros de drumeti, direct spre Valea Obarsiei. Acela a fost momentul in care m-am gandit ca ar fi simplu sa coboram si noi cu ei. Ce frumos stralucea Valea Obarsiei in lumina soarelui! Apoi brusc mi-am revenit: daca ei au putut ajunge sus, eu ce aveam sa nu pot? Deci: vantul latra, drumetul merge!

IMAG4972omu
Valea Obarsiei, iarna (practicarea ei este interzisa)

Pas cu pas am reusit sa ajungem pe Varful Omu. In fata cabanei, scufundate pe jumatate in zapada, se intindea panorama inconfundabila a Vaii Cebului, strajuita in partea ei dreapta de Varful Costila. Am ramas sa bem un ceai si sa ne tragem sufletul la statia meteo, caci Cabana Omu pe timp de iarna este inchisa.

IMAG4986omu
Cabana Omu iarna
IMAG4978omu
Varful Costila si Valea Cerbului vazute de la Varful Omu

Am ales sa ne intoarcem la Padina pe Valea Obarsiei, chiar daca traseul este interzis iarna, deoarece zapada era stabila si primisem confirmare de la salvamont ca este in regula sa mergem pe acolo in acea zi.

Soarele aluneca blajin spre linia orizontului oferind o ultima mangaiere cu razere sale caldute, crestelor infrigurate. Acesta era momentul atat de asteptat de mine. Am scos aparatul foto si manusa, am surprins cateva cadre feerice si apoi am realizat cat de tare imi inghetase mana. M-am mai incalzit putin urcand in graba Varful Ocolit, singura portiune ascendenta din traseu. De pe el urma coborare pana la Padina.

IMAG4988omu
Apus de soare la Varful Omu
IMAG4991omu
Coborare abrupta de pe Varful Gavanele

Cerul capata culorile focului si toata vapaia lui era reflectata pe zapada. Aceasta, din alba, a devenit la inceput galbena, apoi portocalie, pe urma roz. Priveam, fara sa ma satur, metamorfoza cromatica a naturii in timp ce inaintam pe valea imaculata, scufundata in umbra inserarii. Erau clipe de neuitat, intelese pe deplin doar de cei care viseaza in culori.

IMAG4996omu
Apusul transforma, pentru cateva minute, culorile zapezii
IMAG5003omu
Coborare pe Valea Obarsiei la apusul soarelui

Am lasat in urma Mecetul Turcesc care, cum bine spunea unul dintre prieteni, seamana cu un imens templu natural, am trecut si de zona mai abrupta a Cascadei Obarsiei si, dupa ce au aparut toate stelele pe cer, am aprins in sfarsit frontalele. Mersul pe munte noaptea, are un farmec aparte pe care nu iti vine sa-l alungi cu nicio lumina artificiala.

IMAG5007omu
Ultimele raze de soare pe Valea Obarsiei, iarna
IMAG5010omu
Mecetul Turcesc

Dupa noua ore de traseu, Padina ne astepta tacuta sa revenim la locul de cazare. O cina calda si un somn bun urmau sa ne refaca fortele pentru a doua zi, cand planuiam sa pornim intr-un nou traseu spectaculos – Valea Horoabelor .

IMAG4987omu
Echipa noastra: Georgiana, Alin si Daniel. Gerul ne face sa parem fiorosi. 🙂

Text si fotografii: Georgiana Modrescu

Alte jurnale cu ger si peripetii sunt:

Evadarea din nori

Chipul Retezatului (primele piese din puzzle-ul unui masiv impresionant)

Daca nu ai facut drumetii pe munte in anotimpul zapezii, poti gasi informatii interesante citind:

Muntii Cozia. Trasee pentru toate anotimpurile

Nu ai facut drumetii de munte iarna? Iata de ce este interesant sa incerci

 

Circuit de iarna in Muntii Ciucas (traseu de o zi pentru incepatori)

Iarna invesmanteaza muntii cu cele mai frumoase straie ale anului. Peisajele albe, neatinse, te cheama sa le explorezi si sa-ti croiesti propria carare prin zapada pufoasa. Crestele inalte, poleite cu gheata si adesea inconjurate de mare de nori, te indeamna sa le escaladezi culmile insorite. Apusurile clare, ce invaluie cerul in culori stridente, te provoaca sa ramai la inaltime, departe de cabana, pana cand dispare chiar si cea din urma raza de lumina. Farmecul tuturor acestora, insa, este comparabil cu cel al sirenelor marii care ii ademenesc pe marinari, facandu-i sa se arunce, pentru eternitate, in valtoarea valurilor inspumate. Desigur, vorbim de marinarii incepatori care nu stiu inca sa se bucure de cantecul sirenelor fara sa isi piarda partea rationala a gandirii. Asemanator se intampla si in cazul drumetilor neexperimentati care se aventureaza pe traseele inzapezite, ademeniti de splendoarea lor inselatoare, fara a se documenta despre acestea in prealabil.

dav
Coborare de La Rascruce spre Cabana Muntele Rosu in Muntii Ciucas

Scopul acestui articol este de a te incuraja sa mergi pe munte si iarna, reducand la minim riscurile, punandu-te in tema cu ce presupune aceasta activitate. De asemenea, pentru cei care nu au mai facut drumetii hibernale, dar si pentru cei care vor sa parcurga un traseu relativ sigur din punct de vedere al zapezii, cu peisaje incantatoare, propun urmatorul circuit in Muntii Ciucas:

                Cabana Muntele Rosu (1280m); banda galbena – Cabana Ciucas (1595 m); cruce rosie – Saua Chirusca (1567 m) – Saua Gropsoarele  (1663m)– La Rascruce (1805 m); triunghi rosu – Cabana Muntele Rosu.

Puteti descarca track-ul aici.

Il voi descrie amanuntit mai jos, incercand totodata sa raspund eventualelor intrebari legate de parcurgerea acestuia in siguranta. Nu sunt ghid montan iar ce voi scrie face parte din experienta personala acumulata de-a lungul anilor de drumetie prin muntii nostri si nu numai. Prin urmare, daca aveti informatii ce pot veni in completarea articolului, va rog sa lasati un comentariu.

IMAG7419ciucas
Privire spre Gropsoarele-Zaganu  de la Cabana Ciucas

Descrierea traseului

Circuitul dureaza aproximativ 6 ore, insa timpul se poate prelungi in functie de starea zapezii si de conditiile meteorologice. Traseul incepe de la Cabana Muntele Rosu, pe marcajul banda galbena, si urca prin padure, pe curba de nivel, traverseaza un izvor si continua ascendent, pe drumul forestier abrupt, pana la Cabana Ciucas. Zapada proaspat ninsa ii daruieste padurii din zona o aura aparte. Aceasta portiune de traseu este usor de parcurs, este ferita de viscol si ofera confortul cabanelor, unde se poate manca si bea ceva cald.

IMAG7415ciucas
Padurea iarna, in apropiere de Cabana Ciucas
IMAG7420ciucas
In curtea Cabanei Ciucas

Mai departe, traseul continua pe marcajul cruce rosie, pe Muchia Chirusca pana in saua cu acelasi nume. Aceasta carare este mai putin umblata iar, daca zapada este nebatatorita, ascensiunea poate fi ingreunata, devenind uneori impracticabila fara rachete de zapada. Drumul este impadurit si urmeaza linia crestei. Dintr-un punct de belvedere, se poate admira valea adanca, bogata in conifere, aflata pe partea dreapta, si continuarea traseului de-a lungul creastei albe.

Din Saua Chirusca, unde cararile se bifurca, traseul continua in sus, pe acelasi marcaj, pana in Saua Gropsoarele. In cea mai mare parte, el este caracterizat de gol alpin si peisaje a caror frumusete iti taie rasuflarea. Cu cat vei ajunge mai sus, cu atat privelistea va deveni mai captivanta. Privind in urma, spre Cabana Ciucas, vei ramane uimit de stancile impozante, cu forme rotunjite, ale Varfului Tigaile Mari (1844 m), in spatele carora se ascunde cel mai inalt varf al masivului, Varful Ciucas (1954 m).

IMAG4810ciucas
Urcare din Saua Chirusca spre Saua Gropsoarele. In departare Varful Tigaile Mari
dav
Muchia Chirusca

Portiunea crestei aflate in gol alpin, din Saua Gropsoarele pana dupa intersectia La Rascruce, este, de cele mai multe ori, batuta de vanturi. De aceea zapada este mai mereu spulberata si nu apuca sa se depuna in strat foarte gros. Cu toate acestea, daca observi ca stratul de omat poate fi instabil este de dorit sa nu continui traseul, ci sa te intorci pe drumul pe care ai venit. Nu uita ca iarna, pe munte, poate fi destul de imprevizibila, chiar si pentru cei experimentati!

IMAG4813ciucas
Urcare pe Muchia Chirusca spre Saua Gropsoarele

De La Rascruce traseul urmeaza o cale, in mare parte descendenta spre Cabana Muntele Rosu, la inceput prin gol alpin, apoi prin padure, pe marcaj triunghi rosu. Daca apusul soarelui te prinde in acest loc, si vremea iti ofera vizibilitate, te poti considera norocos. Vei asista la un adevarat spectacol cromatic al cerului, intr-o panorama de o rara frumusete. Tot de aici se pot zari in departare, spre vest, Muntii Bucegi, cu releul de pe Varful Costila ce pare ca inteapa cerul, iar in directia opusa se intinde minunata Creasta Gropsoarele- Zaganu, care ascunde un alt traseu fascinant, putin mai dificil decat acesta, despre care imi doresc sa va povestesc cu alta ocazie.

dav
Apus de soare vazut din Saua La Rascruce, in Muntii Ciucas

Desi l-am prezentat ca fiind un circuit de drumetie pentru incepatori, el nu este chiar pentru oricine, poate implica unele riscuri si necesita un echipament adecvat. Despre acestea puteti citi mai jos.

Cui se adreseaza traseul?

Mersul indelungat prin zapada, in conditii de iarna presupune o forma fizica buna si un psihic puternic. De aceea traseul este adresat celor care au mai facut drumetii, in sezonul calduros, si au un minim de antrenament necesar. Este de preferat ca grupul sa fie insotit de un lider experimentat, pe deciziile caruia te poti baza in situatii limita.

Ce riscuri implica parcurgerea circuitului?

Cand spun riscuri, ma gandesc la situatii neprevazute pe care drumetii incepatori este bine sa le ia in calcul, inainte de a porni la drum. Acestea pot fi cauzate de vreme nefavorabila, zapada abundenta, gheata, pierderea marcajului sau echipamentul insuficient.

In partea de creasta a traseului, pe portiunile de gol alpin, orientarea poate fi dificila si chiar periculoasa in caz de ceata, mai ales ca, nevazand bine pe unde calci, poti pasi pe eventuale cornise. De asemenea, vantul puternic iti poate impiedica inaintarea in aceasta zona. Deci, daca vremea iti este potrivnica, mai bine ramai la cabana, la un ceai, alaturi de prieteni.

Zapada abundenta poate ingreuna inaintarea, uneori facand-o imposibila fara rachete de zapada. In astfel de cazuri timpul de parcurgere al traseului se prelungeste, iar ziua este scurta in perioada iernii. Daca noaptea te prinde in partea superioara a crestei, este mai rau decat daca te inconjoara ceata, asa ca este de preferat sa faci cale intoarsa pe acelasi drum pe care ai venit.

In partea superioara a crestei, daca s-a acumulat prea multa zapada, aceasta poate deveni instabila atunci cand pasesti pe ea. In astfel de momente este de preferat sa nu continui drumul si sa revii pe unde ai urcat.

Atentie mare si la gheata! Portiunile inzapezite, care au fost batute de soare, formeaza un strat de gheata la suprafata, cand temperaturile scad. De aceea trebuie sa-ti iei la tine coltarii si pioletul, chiar daca uneori nu le vei folosi. Regleaza dimensiunea coltarilor inca de la cabana, pentru a-i monta cu usurinta in conditii de ger si viscol.

Pentru a te orienta cu mai multa usurinta pe traseu, este bine sa porti cu tine un GPS sau o aplicatie GPS in care sa ai incarcate traseul si harta. Uneori marcajul nu este atat de vizibil si te poti rataci.

 

Echipamentul necesar

  • Haine groase specifice conditiilor meteorologice: bluza sintetica, polar, colanti, geaca si pantaloni Gore-Tex, pufoaica, parazapezi, caciula, eventual cagula, manusi impermeabile;
  • Bocanci de iarna, parazapezi, coltari potriviti bocancilor, piolet;
  • Ochelari de soare si crema de protectie UV.
  • Apa sau ceai in termos, pentru a nu ingheta la frig;
  • Mancare uscata care poate fi mancata din mers (fructe uscate, sandvisuri etc.);
  • Harta si/ sau aplicatie GPS cu traseele incarcate.
  • Frontala si baterii.

Un articol mai complex despre echipamentul de iarna pentru temperaturi de -20 de grade gasesti aici.

Cum ajung la Cabana Muntele Rosu?

Dupa ce treci de localitatea Cheia (Valenii de Munte), pe DN1A, la aproximativ patru kilometri se gaseste, pe partea stanga a drumului un indicator spre dreapta, pe care scrie “Muntele Rosu”. Drumul pana la cabana este asfaltat si are in jur de 4 km. Daca este inzapezit, se ajunge mai greu cu autoturisme joase, unele neputand sa urce.

Pentru cei care vin pana in Cheia cu autobuzul, drumul din localitate pana la Cabana Muntele Rosu dureaza o ora, de mers pe jos.

Pe aceeasi tema mai poti citi si:

Nu ai facut drumetii pe munte, iarna? Iata de ce e interesant sa incerci!

Muntii Cozia. Trasee pentru toate anotimpurile

Evadarea din nori

 

Text si fotografii: Georgiana Modrescu

 

Ce trebuie sa stii daca vrei sa parcurgi Creasta Fagarasului

Creasta Fagarasului este un paradis peisagistic, uneori stancos, alteori inierbat, golas si mangaiat de vanturi, purificat de ploi, inundat de ceturi, ori scaldat in soare, cu lacuri glaciare racoritoare, piscuri ascutite ce strapung norii si poteci interminabile care te indeamna la meditatie. Este o lume aflata mai aproape de cer, de unde noaptea poti calatori cu privirea printre stele. Chiar daca nu esti superstitios, probabil, vei deveni in timp ce vei urmari caderea perseidelor si vei realiza ca nu ai in minte atatea dorinte pentru fiecare stea cazatoare in parte.

IMAG3419cresta fagarasului
Lacul Avrig vazut din Portita Avrigului, la apus

Captivati de maretia Muntilor Fagaras si de salbaticia acestora, drumeti din lumea intreaga vin sa le strabata cararile. Aici, spre deosebire de alti munti din Europa, inca se mai pot intalni turme de capre negre ce alearga fara teama pe peretii prapastiosi, ursi speriosi, aflati cateodata din intamplare pe traseu, marmote camufrate printre stancile de aceeasi culoare, si multe alte vietati mari si mici ce salasuiesc in padurile bogate de la poalele muntelui. Fiecare anotimp aduce trecatorului bucurii noi, pe culmile si vaile fagarasene, insa parca nimic nu se compara cu lunile august si septembrie, cand se coc delicioasele fructe de padure. Poti culege nestingherit afine, merisoare, mure, zmeura, toate naturale, proaspete si pline de gust. Ce mic dejun sau gustare pot fi mai sanatoase si mai delicioase?

IMG_1418cresta fagarasului
Marmota din Muntii Fagaras
IMAG5973cresta fagarasului
Fructe de padure – gustari sanatoase servite pe Creasta Fagarasului

Traversarea Creastei Fagarasului, de la vest la est sau invers, este unul dintre cele mai dificile si provocatoare trasee de lunga durata din Romania, avand portiuni tehnice, amenajate cu lanturi, pentru a putea fi depasite fara a utiliza hamuri si corzi. Traseul de creasta este marcat cu banda rosie, din apropiere de Localitatea Turnul Rosu si pana in Plaiul Foii, are o lungime de aproximativ 100 de km si o diferenta de nivel semnificativa, trecand prin trei din cele opt varfuri de peste 2500 de metri ale crestei: Negoiu (2535 m), Vistea Mare (2527 m) si Moldoveanu (2544 m). Cei dornici sa respire aerul rarefiat al inaltimilor se pot abate de la traseul principal, mergand pe unele secundare, pentru a urca si pe varfurile: Vanatarea lui Buteanu (2507 m), Dara (2501 m) si Hartopul Darei (2506 m). Se poate ajunge si pe varfurile Lespezi (2522 m) si Cornul Caltunului (2505 m), insa necesita timp de abatere indelungat iar portiunea dintre Vf. Lespezi si Cornul Caltunului este nemarcata si nerecomandata celor fara experienta in catarare. Parcurgerea Crestei Fagarasului necesita o conditie fizica buna, formata prin drumetii anterioare.

Creasta Fagarasului este acoperita cu zapada o lunga perioada din an, devenind impracticabila din cauza pericolului de avalansa. Clima racoroasa din regiune mentine omatul netopit pe anumite portiuni, pana in luna august. Lunile iunie si iulie nu sunt indicate pentru parcurgerea crestei deoarece vremea este instabila, si exista pericolul aparitiei furtunilor cu descarcari electrice. Acestea se pot forma foarte rapid, nelasand timp drumetului sa se poata retrage la adapost. Cea mai potrivita perioada pentru a traversa Creasta Fagarasului ramane sfarsitul verii si inceputul toamnei, in lunile august si septembrie.

IMAG1366cresta fagarasului
Coborare de pe Negoiu spre Strunga Doamnei, la sfarsit de iunie.

De unde este mai bine sa incepi traseul, de la vest la est sau de la est la vest? Partea vestica a Crestei Fagarasului este mai stancoasa, cu lanturi si portiuni care mentin atentia incordata. Treptat, cu cat avansezi spre est, traseul devine mai lin, cu poteci lungi si inierbate. In concluzie, probabil ca este mai bine ca, in primele zile, cand organismul este odihnit, sa traversezi portiunile dificile, urmand ca in zilele cand deja s-a instalat oboseala in corp, sa mergi pe drumul mai usor. Alegerea este, bineinteles, a fiecaruia.

Pentru cei care s-au hotarat sa porneasca la drum, pe Creasta Fagarasului, am scris in cele ce urmeaza cateva informatii utile despre:

  • Punctele de interes ale traseului
  • Refugiile intalnite pe drum
  • Sursele de apa existente pe Creasta Fagarasului
  • Echipamentul necesar

Puncte de interes pe Creasta Fagarasului

Le voi enumera, in ordine, de la vest la est. Le puteti urmari in paralel si pe harta de la finalul articolului.

Lacul Avrig. Este primul lac glaciar de pe traseu. Drumetii care au o forma fizica buna, pot ajunge la el chiar din prima zi, pornind din Localitatea Turnu Rosu. In jurul sau se poate campa pe iarba, zona fiind deosebit de frumoasa datorita peretilor stancosi inconjuratori. Cei care aleg sa doarma in sacul de bivuac, sub cerul liber, vor avea ocazia sa priveasca aglomeratia de stele, cu conditia ca vremea sa permita acest lucru. La aproximativ doua ore de Lacul Avrig, mai sus, se afla Refugiul Scara.

Varful Scara (2306 m). Este unul dintre varfurile impresionante ale Crestei Fagarasului, deoarece pe fata lui estica par a curge, spre vale, cascade de grohotisuri. E doar o iluzie creata de imaginea peretelui descompus, din cauza conditiilor meteorologice aspre din zona si a compozitiei rocilor. De pe Varful Scara, se coboara in Saua cu acelasi nume, timp de 20 de minute, pe marcajul principal, ajungandu-se la Refugiul Scara.

IMAG3430cresta fagarasului
Varful Scara din Muntii Fagaras

Custura Saratii. Incepe de la Varful Serbota (2331 m), se termina in Saua Cleopatrei si are reputatia de a fi cel mai dificil traseu marcat din muntii nostri. Desi portiunea masoara aproximativ 1 km, imediat ce-i privesti poteca, care coboara si urca pe o creasta foarte stancoasa si aeriana, in minte iti apar tot felul de variante ocolitoare ale traseului, doar, doar sa nu ai de infruntat necunoscutul inspaimantator. Pentru cei care se simt nesiguri, cu frica de inaltime, chiar exista o ruta ocolitoare a Custurii Saratii, ce merge descendent de pe Varful Serbota, in valea din dreapta, pe marcaj banda galbena si apoi urca pana in Saua Cleopatrei, unde intersecteaza din nou marcajul de creasta. Totusi, desi pare dificila, Custura Saratii este amenajata cu lanturi ajutatoare iar, pentru a o parcurge in siguranta, este necesara atentie sporita si un minim de pricepere la catarare, ori o persoana care sa-ti indice miscarile potrivite si, eventual, pozitia prizelor. Drumetii pasionati sa strabata portiuni stancoase si expuse, vor simti ca prind aripi pe acest traseu, asemeni unor vulturi, putand sa “zboare” cu privirea de pe lespezile asprite de vanturi, pana in adancul vailor acoperite de grohotisuri si bolovani, ori chiar mai departe de acestea, printre paduri dese, spre poalele muntelui, pana ce vor intalni in departare linia orizontului. Oricat ar fi de spectaculoasa Custura Saratii, nu este indicata parcurgerea ei pe vreme nefavorabila.

IMAG3441cresta fagarasului
Custura Saratii
IMAG3445cresta fagarasului
Custura Saratii

Varful Negoiu (2535 m). Este al doilea varf ca inaltime din Carpatii romanesti si are forma unei piramide stancoase impunatoare. De la inaltimea lui se poate admira, in toata splendoarea ei, Creasta Fagarasului. Sunt putine zilele in care Varful Negoiu nu este inconjurat de nori si de vanturi puternice, iar urmele iernii se pot vedea pana tarziu, in august, sub forma limbilor netopite de zapada. In lunile iulie, august si septembrie, multi drumeti il urca, unii in forta, altii gafaind, cu ultimele puteri, deoarece ascensiunea pe Negoiu este destul de solicitanta pentru incepatori. Mai multe despre cum poti ajunge intr-o drumetie de o zi pe Vf. Negoiu am scris aici.

Strunga Doamnei. Traseul de creasta trecea initial prin Strunga Dracului insa, in urma unor caderi de pietre, s-a stabilit ca acesta este in continuare periculos si, de aceea, se recomanda coborarea prin Strunga Doamnei, pe banda galbena. Strunga Doamnei este amenajata cu lanturi ce inlesnesc coborarea abrupta si stancoasa.

IMAG1374cresta fagarasului
Strunga Doamnei

Portita Caltunului (2259 m) si Lacul Caltun ( aprox. 2130 m). Din portita Caltunului se poate admira, mai ales in lumina calda a dupa-amiezii, privelistea deosebita a Lacului Caltun, a varfului Laitel si a Crestei Estice a Fagarasului. De aici se coboara spre lac printre bolovani, pe lespezi imense, traseul nefiind dificil. Langa lac se poate campa sau, in masura in care sunt locuri disponibile, se poate innopta in Refugiul Caltun.

IMAG3463cresta fagarasului
Lacul Caltun vazut din Portita Caltunului

Lacul si Cabana Balea (aprox. 2045 m). In aceasta zona exista posibilitati de cazare, de refacere a proviziilor alimentare si chiar de retragere din creasta, in caz de nevoie putand lua o masina de ocazie. Banda rosie trece pe deasupra Lacului Balea, fara sa-l intersecteze, asa ca, cei care doresc sa ajunga in zona cabanei si a lacului pot sa coboare fie din Saua Paltinului (banda albastra), fie din Saua Caprei (triunghi albastru). Ambele variante sunt marcate, avand aproximativ aceeasi diferenta de nivel. Din Balea pana la Lacul Capra – aflat pe traseul de creasta, se urca aproximativ o ora.

Lacul Capra (aprox. 2230 m). Este un loc excelent de campare, mai ales daca cerul nu este acoperit de nori. Soarele lumineaza zona pe tot parcursul zilei, facand-o perfecta pentru o zi de relaxare si odihna. De la Lacul Capra se poate urca, optional, si pe Varful Vanatarea lui Buteanu (2507 m).

Fereastra Zmeilor (aprox. 2175 m). Este o formatiune calcaroasa interesanta, creata de ploi, vanturi si, probabil, zmei 🙂 , care are forma unei arcade. De aici se poate cobori timp de un sfert de ora pana la Refugiul Fereastra Zmeilor.

IMAG3616
Fereastra Zmeilor

“La trei pasi de moarte” (aprox. 2170 m). Este o zona expusa, amenajata cu lanturi, care necesita atentie. Totusi nu este atat de dificila pe cat s-ar deduce din denumirea ei.

Varfurile Arpasul Mare (2468 m) si Mircii (2470 m). Cele doua varfuri au o inaltime considerabila si sunt unite de o creasta scurta. De pe ele se vede frumos panorama fagaraseana, lacul Podul Giurgiului si continuarea Crestei Estice spre varfurile Vistea si Moldoveanu. Arpasul Mare este unul dintre varfurile domoale si inierbate, pe cand Varful Mircii are o coborare mai abrupta, printre stanci.

IMAG3500cresta fagarasului
Priveliste de pe Varful Mircii spre Vistea si Moldoveanu

Lacul Podul Giurgiului ( aprox. 2140 m). Este un lac glaciar langa care se poate campa, dar are dezavantajul ca, seara, soarele ajunge mai devreme in spatele crestelor inconjuratoare si intregul loc devine umbros si racoros.

Saua Podragului (2301 m). De aici se poate admira Valea Podragului, cu lacul si cabana ce-i poarta numele. Din aceasta sa se poate cobori pana la Cabana Podragu, aproximativ 200 de m diferenta de nivel. Traseul nu face parte din drumul de creasta, dar poate fi folosit pentru retragere, in caz de vreme nefavorabila.

IMAG3508cresta fagarasului
Cabana si Lacul Podragu

Varful Vistea Mare (2527 m) si Varful Moldoveanu (2544 m). Cele doua varfuri sunt unite de o creasta stancoasa si aeriana, amenajata cu lanturi pe portiunile tehnice. Acest traseu este marcat cu punct rosu si trebuie realizat dus-intors. Urcarea pe Varful Vistea Mare este destul de solicitanta, asa ca, inainte de a porni spre Moldoveanu, este binevenita o scurta pauza. Astfel, nu mai apare nevoia de a te opri in regiunile expuse ale crestei. Uneori aceasta zona este intens circulata, din cauza faptului ca Varful Moldoveanu este cel mai inalt varf din Carpatii Romanesti. Aici se gaseste si unul dintre cele mai bune locuri de admirat panorama Crestei Fagarasului. Pe Varful Moldoveanu exista o cutie metalica in care sunt adapostite de ploi, ninsori si vreme rea, caietele in care fiecare drumet si-a notat data venirii, numele si cateva ganduri ori emotii traite. Deschide-l, citeste si scrie la randul tau.

IMAG2702cresta fagarasului
Varful Moldoveanu la sfarsit de iunie

Portita Vistei (2317 m). De aici, in dreapta fata de creasta, porneste superbul traseu pe Valea Rea, despre care am mai vorbit, iar in dreapta lui se zareste Lacul Iezerul Triunghiular. Se poate cobori pana la lac si campa acolo sau, daca sunt locuri la Refugiul Vistea, se poate inopta inauntru. Dimineata devreme, lacul este luminat de soare. Incepand din Portita Vistei, traseul de creasta va fi domol pana la finalul acestuia, fara zone stancoase sau grohotisuri.

IMAG6017cresta fagarasului
Coborare de pe Varful Vistea Mare spre Refugiul Vistea

Varful La Fundul Bandei (2454 m). Este o zona care ofera o priveliste superba asupra varfurilor inierbate din jur, pana inapoi spre Vistea si Moldoveanu, si asupra Lacului Urlea, aflat pe partea cealalta a muntelui, in stanga fata de traseu. De aici se poate urca pe Varfurile Dara si Hartopul Darei, abatandu-te de la traseul marcat aproximativ jumatate de ora.

IMAG3545cresta fagarasului
Lacul Urlea

Varful Comisu (1883 m). Se afla in apropiere de Refugiul cu acelasi nume si dezvaluie o panorama deosebita asupra Pietrei Craiului si a Lacului de acumulare Pecineagu. De pe Varful Comisu, traseul de creasta coboara spre Cantonul Rudarita si Plaiul Foii. De-a lungul potecii prin padure se gasesc tufe de zmeura. Din cauza defrisarilor, in zona au fost create numeroase drumuri si, de aceea, marcajul poate fi pierdut cu usurinta, mai ales ca nu mai este foarte vizibil. Traseul incarcat pe GPS este de mare ajutor!

IMAG3582cresta fagarasului
Varful Comisu. Privelite din Muntii Fagaras spre Piatra Craiului

 

Refugii pe Creasta Fagarasului

Le voi enumera in ordinea lor, de la vest la est. Le puteti urmari si pe harta de la finalul articolului.

Refugiul Scara (2146 m). Este primul refugiu din creasta la care se poate inopta, insa este destul de departe de localitatea de pornire, Turnul Rosu. De aceea, este de preferat sa nu se planifice ramanerea in prima noapte aici, ci langa Lacul Avrig sau mai inainte de acesta, in functie de conditia fizica a fiecaruia. Paturile sunt din fier si au aspect de gratar. Refugiul are o capacitate de aproximativ 10 locuri.

Refugiul Caltun (2150 m). Langa Lacul Caltun se gasesc doua refugii, cel vechi, de culoare galbena, care este chiar langa apa, si cel nou, de culoare verde, aflat mai sus de lac, pe poteca marcata cu banda rosie. Refugiul nou are paturi de lemn, panouri solare, prize si este in stare foarte buna. Are o capacitate de 22 de locuri.

IMG_9383cresta fagarasului
Refugiul Caltun Nou

Refugiul Fereastra Zmeilor (2068 m). Se gaseste in apropiere de creasta dar, pentru a ajunge la el, trebuie coborat din Fereastra Zmeilor, in dreapta, pe marcaj triunghi galben, aproximativ 15 minute. Paturile din fier sunt acoperite cu lemn. Refugiul are o capacitate de aproximativ 12 locuri.

Refugiul Vistea Mare (2310 m). Refugiul se gaseste la jumatate de ora de coborare de pe Varful Vistea Mare si se afla pe traseul de creasta. Paturile sunt din lemn. Are o capacitate de 10 locuri.

Refugiul Sambetei (2196 m). Se afla pe traseul marcat cu banda rosie, chiar in Fereastra Mica a Sambetei. Este construit dupa aceeasi structura ca refugiile Scara si Fereastra zmeilor. Are o capacitate de aproximativ 10 locuri.

IMAG3534cresta fagarasului
Refugiul Sambetei, din Fereastra Mica a Sambetei

Refugiul Zarna (1936 m). Este un refugiu in stare foarte buna, cu paturi de lemn. Are o capacitate de aproximativ  10 locuri. Mai jos de refugiu, spre sud, in vale, la aproximativ 50 de metri se afla o stana. Aici isi paste oile un om primitor si iubitor de vorba. Cei care il viziteaza nu se intorc niciodata cu stomacul gol, deoarece omul ii invita la branza fara sa le ceara nimic in schimb. Noi dupa ce am fost intampinati cu atata bunatate, a doua zi, cand l-am zarit trecand cu oile pe langa refugiu, i-am daruit la randul nostru niste batoane de ciocolata, iar el le-a primit bucuros. Asa-i frumos in viata, daca ii poti face un bine cuiva, sa-i faci si, din putinul tau, sa dai si altora.

Refugiul Curmatura Bratilei (2122 m). Refugiu mic, sub forma de iglu, cu paturi din fibra de sticla. Din pacate in interior pot dormi doar 2-3 persoane deoarece restul paturilor sunt dezafectate. Se afla chiar in Curmatura Bratilei, pe traseul de creasta.

IMAG3573cresta fagarasului
Refugiul Curmatura Bratilei

Refugiul Berevoiescu ( 2262 m). Refugiul nou se afla dincolo de Varful Belia Mare (2295 m), in stanga traseului. Este sub forma de iglu mic, cu paturi din fibra de sticla. Are o capacitate de 6-8 locuri. Refugiul vechi se afla in dreapta traseului si se vede din poteca, insa nu mai este folosibil.

Refugiul Comisu (1865 m). Refugiu mic, sub forma de iglu. Are o capacitate de 6-8 locuri. Se gaseste in apropiere de Varful Comisu, pe poteca marcata cu banda rosie.

Este bine sa tinem cont ca, in refugiile montane, au prioritate cei care se afla in dificultate, din diferite motive, si nu cei carora “le este greu” sa-si campeze cortul, chiar daca acestia din urma au ajuns primii! Deci, nu va lasati acasa cortul, ori sacul de bivuac, in ideea ca veti dormi in refugii! De asemenea, chiar daca ghinionul face sa gasiti refugiul neingrijit si plin de gunoaie, puteti sa daruiti putin din timpul vostru pentru a face ordine si curatenie, sau cel putin sa nu lasati in urma voastra resturi peste cele deja existente.

 

Surse de apa pe Creasta Fagarasului

Le voi enumera in ordine, de la vest la est. Le puteti urmari pe harta de la sfarsitul articolului. Lista izvoarelor nu este completa, insa va poate fi de folos daca doriti sa carati mai putina apa pe traseu. Un filtru de apa pentru drumetie este util celor care doresc sa se asigure ca apa este suta la suta curata sau celor care doresc sa o filtreze direct din lacuri. In lipsa acestuia apa izvorata direct din pamant ar trebui sa fie potabila, fiind filtrata natural.

IMAG1396cresta fagarasului

Fantana cu apa potabila din Localitatea Turnul Rosu. Se gaseste chiar inainte de intrarea in traseu, pe drumul asfaltat.

Izvorul amenajat de la Troita. Se afla putin mai inainte de Manastirea Turnu, pe drumul forestier.

Izvorul de sub Vf. Chica Fedelesului. Apa izvoraste din pamant. Este vizibil din poteca.

Izvorul de sub Varful Suru. Apa izvoraste din pamant. Este vizibil din poteca.

Izvoarele de langa Lacul Avrig. Unul este in dreapta traseului de coborare spre lac, iar celalalt in stanga, dar mai jos. Noaptea se pot identifica dupa susuratul lor iar ziua se vad potecute spre ele. Ambele izvorasc din pamant.

Izvorul de sub Refugiul Scara. Se gaseste mai jos de Refugiul Scara, pe valea din dreapta fata de traseu. Se coboara aproximativ 50 de metri. Apa izvoraste din pamant. De aici pana la Lacul Caltun nu sunt alte surse de apa, iar drumul este foarte solicitant.

Izvorul de la Lacul Caltun. Se coboara pe traseul spre Piscul Negru (marcaje: cruce albastra, triunghi albastru) aproximativ 150 de m si, chiar inainte de indicatorul de bifurcatie a traseelor, exista un loc unde apa izvoraste din pamant. Mai exista posibilitatea de a gasi apa si pe peretele Lespezilor, in spatele refugiului vechi, unde se zaresc stancile umede. Eu am preferat varianta din vale.

Izvorul din Saua Paltinului. Se gaseste in stanga potecii, chiar la inceputul urcarii in Saua Paltinului.

Izvorul din apropiere de Saua Caprei. Se afla la coborare din Saua Caprei, inainte de lac, pe drumul de creasta.

Izvoarele din stanca inainte de Fereastra Zmeilor. Curg pe peretele stancos, din stanga traseului, cu aproximativ un kilometru inainte de Fereastra Zmeilor.

Izvorul de la Lacul Podul Giurgiului. Din dreptul lacului se urmeaza poteca care ocoleste lacul prin stanga, timp de doua minute, pana ce se ajunge la locul in care apa izvoraste din pamant. Este ultimul izvor inainte de urcarea pe Varful Moldoveanu, iar urmatorul este abia in zona Lacului Iezerul Triunghiular. In iulie si, uneori, la inceput de august poate fi acoperit cu limbi de zapada.

Izvoarele de deasupra Lacului Iezerul Triunghiular. Se coboara in Valea Rea, pe traseul marcat cu triunghi rosu care coboara spre lac. Cam la jumatatea traseului dintre Portita Vistei si Lac, spre dreapta, se desprinde o potecuta firava, nemarcata. Mergand pe ea, la aproximativ cinci minute se intalneste izvorul. O alta posibilitate ar fi coborarea din dreptul Refugiului Vistea, spre Valea Rea, pana se intalnesc grohotisurile pe panta abrupta si inierbata. Urmarindu-le pe acestea in jos se va gasi si izvorul. Eu am preferat prima varianta, deoarece mi s-a parut mai accesibila.

Izvorul din apropiere de sub Varful Galbenele. Dupa saua Galbenele se coboara in vale, vreo 30 de m, spre zona cu balti. Baltile sunt adapate de un izvor aflat putin mai sus de ele.

Izvorul din Fereastra Mare a Sambetei. Chiar din Fereastra se coboara putin, cam 20 de m, pe valea din dreapta traseului, pana se intersecteaza o potecuta  ce merge pe curba de nivel, pe peretele drept al vaii. Izvorul se afla la aproximativ 100 de m, pe aceasta carare nemarcata.

Izvorul din Curmatura Zarnei. Din dreptul Refugiului se coboara aproximativ 50 de m, pe valea din dreapta. Izvorul se gaseste in apropiere de stana, asa ca este bine sa-ti faci simtita prezenta din timp pentru ca ciobanul sa-si linisteasca cainii.

Izvorul de langa Varful Zarna. Este situat pe traseu, chiar inainte de varf. Izvoraste din pamant.

Izvorul din apropiere de Refugiul Berevoiescu. Este situat chiar langa poteca, intre refugiul vechi si refugiul nou. Este de preferat sa luati apa cat sa va ajunga pana la izvorul din apropiere de Plaiul Foii, deoarece, pentru a ajunge la izvorul Comisu, este necesara o abatere destul de mare de la traseu.

Izvorul din apropiere de Refugiul Comisu. De la refugiu se coboara pe traseul de creasta pana se zareste spre stanga o poteca printre brazi, marcata cu triunghi albastru. Se merge pe triunghi albastru aproximativ 400 de m, pana ce se intalneste izvorul.

Izvorul din apropiere de Plaiul Foii. Se gaseste pe drumul forestier care duce de la Cantonul Silvic Rudarita, la Plaiul Foii. Se afla pe partea dreapta a drumului, la aproximativ 3 km inainte de Plaiul Foii.

 

Echipamentul necesar pentru parcurgerea Creastei Fagarasului

Cea mai buna perioada a anului pentru traversarea Crestei Fagarasului este la sfarsitul verii si inceputul toamnei, in lunile august si septembrie, cand vremea este stabila, fara furtuni imprevizibile cu descarcari electrice, iar limbile de zapada din traseu s-au topit, eliberand potecile. Iarna inzapezeste destul de repede meleagurile fagarasene, transformand cararile simple in zone foarte riscante. Clima de pe Creasta Fagarasului nu se compara cu cea existenta la deal sau la ses. Aici, chiar si in timpul verii, noaptea, temperaturile scad pana la limita inghetului, iar ziua, ploile reci, norii umbrosi si vanturile puternice te pot aduce in pragul hipotermiei, in lipsa unui echipament adecvat. Alegerea echipamentului se face in functie de conditiile meteorologice, conditiile din traseu si de necesitatile individuale. De exemplu, daca sunt anuntate zile ploioase se vor lua suficiente haine de schimb, daca pe traseu inca se intalnesc limbi de zapada, se vor adauga in rucsac si coltarii, persoanele mai friguroase isi vor lua un sac de dormit mai calduros etc. Avand in vedere ca va fi carat in spate timp de 4-7 zile, este esential sa fie cat mai usor si mai simplu de organizat. Rucsacul meu, fara apa, nu a depasit 11 kg. Am sa prezint, in cele ce urmeaza, o lista cu echipamentul pe care l-am folosit in traversarea Crestei Fagarasului, in luna august. Puteti imbogati sau simplifica lista aceasta dupa trebuinta.

IMAG1347

  • Rucsac de 45 litri (+ husa impermeabila, in caz ca pelerina de ploaie nu acopera si rucsacul)
  • Harta si traseele incarcate intr-o aplicatie GPS
  • Cort sau sac de bivuac (il prefer pe al doilea datorita greutatii scazute)
  • Izopren sau saltea gonflabila
  • Sac de dormit (temperatura de confort la 0 grade)
  • Doua randuri de haine care se usuca rapid, din material sintetic (sosete, lenjerie, tricouri). Hainele purtate pot fi spalate zilnic, puse la uscat si inlocuite cu cele din rucsac.
  • Doua bluze de polar subtiri (sau una groasa)
  • Pantaloni pentru vant, ce pot fi suprapusi peste colanti (sunt utili in serile si diminetile racoroare sau daca una dintre perechi se uda de la ploaie se va imbraca cea uscata)
  • Jacheta subtire pentru vant, cu gluga
  • Pelerina de ploaie (sunt preferabile cele care acopera si rucsacul)
  • Caciula sau buff si palarie de soare care se leaga sub barbie (altfel o va lua vantul de pe cap)
  • Bocanci de drumetie si slapi sau sandale pentru refugiu (daca bocancii se uda de la ploaie, se vor usca cu glezna in jos si talpa in sus, iar branturile se vor scoate. In tot acest timp se vor folosi slapii)
  • Bete de trekking (optional)
  • Trusa de igiena personala (de preferat produse care sa nu afecteze mediul)
  • Servetele, hartie igienica
  • Recipiente pentru apa (minim 2 litri) si, optional, filtru de apa pentru drumetie
  • Tacamuri, briceag si, optional, cana metalica, oala, aragaz cu butelie, bricheta
  • Medicamente, vitamine si minerale
  • Saci de gunoi
  • Crema cu factor de protectie solara (este obligatorie pentru prevenirea arsurilor cauzate de soare, la altitudine mare)
  • Lanterna frontala si baterii
  • Sfoara pentru rufe si clesti
  • Aparat foto, telefon mobil, baterii externe, incarcatoare
  • Carte, jurnal, pix, creion (in functie de pasiunile fiecaruia)
  • Buletin, portofel.

V-am impartasit din experienta mea de om indragostit de natura, munti si locuri salbatice, de vreo 15 ani incoace, fara a avea o calificare in domeniu. Sper ca acest articol sa va fie de folos, sa va usureze traseul pe Creasta Fagarasului, astfel incat sa va bucurati cat mai mult de natura, de peisaje, de o viata sportiva si plina de aventuri. Daca aveti informatii suplimentare si noutati legate de traseu, refugii, echipament etc., le puteti scrie in rubrica de comentarii. Carari cu soare! Traiti-va visele! 🙂

Puteti descarca traseele si urmari harta aici.

Text si fotografii: Georgiana Modrescu

 

Daca iti plac drumetiile de lunga durata mai poti citi:

Tabara de baza Valea Rea

Cinci zile in Muntii Vrancei

Turul Mont Blanc-ului

Trasee in Muntii Fagaras de la Piscul Negru la peste 2500 de metri

Fie ca esti incepator, fie ca iti plac aventurile montane mai provocatoare, vei gasi in acest articol trasee care au diferite nivele de dificultate. Mergand pe ele vei descoperi spectaculoasa lume a Muntilor Fagaras, de la poalele impadurite si scaldate de izvoare pana la stancile lipsite de vegetatie si bantuite adesea de nori.

Piscul Negru este un mic complex de pensiuni, cladiri si o manastire, construite de-o parte si de alta a Transfagarasanului (DN7C), situat la 12 km mai sus de Lacul Vidraru, de-a lungul apei Paraului Capra. In zona exista posibilitatea de a campa langa masina, in locuri special amenajate. Din Piscul Negru, aflat la altitudinea de 1200 m, se poate urca pe trei dintre varfurile de peste 2500 de metri din Muntii Fagaras: Lespezi, Caltun (numit si Cornul Caltunului) si Negoiu, sau se poate vizita Lacul Caltun aflat la 2136 m. Am sa descriu in cele ce urmeaza fiecare varianta de traseu in parte. Poti urmari harta si descarca track-urile aici.

IMAG1406negoiu
De la Piscul Negru spre Lacul Caltun, pe langa apa Paraului Capra
  1. Piscul Negru (1200 m) – Lacul Caltun (2136 m) – retur

Durata: 6 ore

Diferenta de nivel aproximativa: +900 m/ -900 m

Distanta: 12 km

Nivel de dificultate: usor – mediu

Descriere: Traseul incepe unde se termina drumul de masina, care trece prin fata manastirii, si este marcat cu triunghi albastru. El urca lin, de-a lungul paraului, prin padurea umbroasa, traverseaza apa pe un pod care nu inspira prea multa incredere si iese la lumina soarelui, oferindu-ti primele privelisti splendide ale locului. Pe timp de vara, din peretii stancosi ce abunda in vegetatie, curg cascade incantatoare. Abia dupa ce vei traversa pentru a doua oara apa, pe o punte ascunsa de arbusti, sau sarind din piatra in piatra peste parau, urcarea va deveni mai solicitanta. Poteca trece printre jnepeni si tufe de afin. In luna august, cand se coc delicioasele fructe de padure, este de preferat sa mai socotesti o ora in plus la traseu pentru a te bucura din plin de acestea. Intreaga zona este un paradis salbatic, imbibat in verde si scaldat in izvoare. Mai sus, cu cat te apropii de Lacul Caltun, cu atat muntele isi schimba infatisarea, iarba este acoperita cu bolovanii macinati de vanturi, inghet si ploi, desprinsi din piscurile stancoase de deasupra. Urcusul pare interminabil, mai ales in zilele caniculare de vara, insa, cand te astepti mai putin, atunci iti apare in fata privelistea racoroasa a Lacului Caltun, alaturi de care se gaseste si refugiul cu acelasi nume (cel vechi, caci cel nou este putin mai sus de lac, pe partea dreapta, cum privesti spre Varful Laitel). Daca doresti sa urci pe Varful Negoiu in doua zile, ai putea sa campezi in zona Lacului Caltun si sa-ti incepi ascensiunea a doua zi. Detalii despre traseu gasesti la punctul urmator.

Important! Apa potabila se gaseste la 15 minute mai jos de Lacul Caltun, in apropiere de indicatorul cu sageti, unde apa izvoraste direct din pamant (vezi harta).

IMAG1421negoiu
De la Piscul Negru spre Lacul Caltun prin vegetatia luxurianta
IMAG1423negoiu
Peisajul devine stancos in apropiere de Lacul Caltun
IMAG1472negoiu
Lacul Caltun si Refugiul Caltun (cel vechi)
  1. Piscul Negru (1200m) – Lacul Caltun (2136 m) –Strunga Doamnei – Varful Negoiu (2535 m) – retur 

Durata: 9 ore

Diferenta de nivel aproximativa: +1300 m/ -1300 m

Distanta: 18 km

Nivel de dificultate: mediu – dificil

Descriere: Din Piscul Negru pana la Lacul Caltun am descris traseul la punctul anterior. De la Lacul Caltun la Varful Negoiu, peisajul se schimba radical fata de cel anterior, fiind preponderent stancos si abrupt, si dezvaluie privelisti uimitoare asupra Crestei Fagarasului. Primul pas este sa urci printre lespezile imensele, marcate cu banda rosie, pana in Portita Caltunului. Acesta este un punct de belvedere deosebit asupra zonei: privind in urma vei vedea caldarea graciara cu lacul, abruptul spectaculos al varfurilor Lespezi si Caltun si continuarea crestei spre Varful Moldoveanu, iar uitandu-te inainte vei observa potecuta firava ce traverseaza panta plina de grohotis, strajuita de stanci impunatoare, pe care vei merge spre Strunga Doamnei. Denumirea ei pare sa-i incurajeze pe drumeti, insa Strunga Doamnei trebuie parcursa cu prudenta, ea fiind abrupta si amenajata cu lanturi. Marcajul prin strunga este banda galbena si continua pana la Varful Negoiu, pe poteca aeriana, printre bolovani, lespezi si grohotisuri. Bucuria de a ajunge pe Negoiu este dubla, pe de o parte faptul ca ai reusit sa te cateri printre ghearele stancoase ale muntelui si sa ajungi atat de sus, iar pe de alta parte faptul ca poti privi Creasta Fagarasului asemeni unui vultur care zboara la inaltime, printre nori. Vei experimenta un minunat sentiment de libertate. Revenirea la Piscul Negru se face pe acelasi traseu, deci este de dorit sa pastrezi energie si pentru coborare.

Atentie! Chiar si pe timp de vara, in luna iunie, in apropierea varfului se mai gaseste zapada. Traseul nu este recomandat pe vreme nefavorabila, fiind expus la vant si descarcari electrice, iar iarna este interzis! Apa potabila se gaseste la 15 minute mai jos de Lacul Caltun, in apropiere de indicatorul cu sageti, unde apa izvoraste direct din pamant (vezi harta).

IMAG1387negoiu
Coborare pe lespezi stancoase din Portita Caltunului spre Lacul Caltun
IMAG1384negoiu
Lacul Caltun vazut din Portita Caltunului
IMAG1380negoiu
Coborare din Strunga Doamnei spre Portita Caltunului
IMAG1373negoiu
Strunga Doamnei
IMAG1367negoiu
Portiuni cu zapada, la sfarsit de iunie, inainte de Varful Negoiu
  1. Piscul Negru (1200m) – Stana Lespezi – Varful Lespezi (2522 m) – Culmea Podeanu – Stana Lespezi – Piscul Negru

Durata: 8 ore

Diferenta de nivel aproximativa: +1300 m/-1300 m

Distanta: 14 km

Nivel de dificultate: mediu

Descriere: Traseul incepe din parcarea de langa Cabana Piscul Negru, prin padure, pana la Stana Lespezi, apoi continua pe Piciorul Lespezilor, in urcare continua, prin gol alpin. Marcajul este punct rosu. Desi urca la aproximativ aceeasi altitudine ca cea a Varfului Negoiu, traseul pe Varful Lespezi nu este deloc expus si nici nu are portiuni stancoase dificile, insa presupune rezistenta fizica la efort, deoarece cararea este mereu ascendenta, iar diferenta de nivel relativ mare. Vara, cand rododendronul este inflorit, muntele capata culoare, facand ca rocile terne ale Fagarasului sa devina mult mai atractive pentru drumetii iubitori de frumos. Pe tot parcursul sau te poti bucura de peisaje ample, dar punctul culminant in aceasta privinta in vei gasi cand vei ajunge pe varf. De aici poti arunca o privire direct spre Lacul Caltun, aflat la aproape 400 de metri sub picioarele tale – o adevarata piscina glaciara, sau te poti uita spre varfurile Caltun si Negoiu, care se inalta semete catre soare, cu piscurile lor asprite de vant si spalate de furtuni. Intoarcerea se poate realiza pe acelasi traseu sau prin Valea Lespezi (continuand marcajul punct rosu) ori prin Muchia Podeanu (marcaj: banda albastra pana in Saua Podeanu, apoi cruce rosie pana la Stana Lespezi). Pentru cei cu experienta in catarare, traseul poate continua spre Varful Caltun pe o portiune nemarcata. Aflati detalii la punctul urmator.

Important! Traseul de la Piscul Negru pana pe Varful Lespezi nu este recomandat iarna persoanelor neexperimentate, deoarece, din cauza zapezii, poate necesita echipament tehnic, (coarda, hamuri, coltari, piolet) pe o portiune aflata la jumatate de ora de varf. Pe vreme nefavorabila traseul poate fi expus la vant si descarcari electrice. Apa se gaseste la Stana Lespezi.

IMAG1239negoiu
Varful Lespezi vazut de pe Piciorul Lespezilor
IMAG1258negoiu
Urcare din Piscul Negru pe Piciorul Lespezilor
IMAG1292negoiu
Lacul Caltun vazut de pe Varful Lespezi
IMAG1329negoiu
In mijloc se vede Varful Caltun (Cornul Caltunului) iar in dreapta Varful Negoiu
  1. Piscul Negru (1200 m) – Varful Lespezi (2522 m) – Varful Caltun (2510 m) – Caldarea Berbecilor (aprox. 2180 m) – Varful Negoiu (2535 m) – Strunga Doamnei – Lacul Caltun (2136 m) – Piscul Negru

Durata: 11 ore

Diferenta de nivel aproximativa: +1650 m/ -1650m

Distanta: 19 km

Nivel de dificultate: dificil. De pe Varful Lespezi pe Varful Caltun sunt portiuni tehnice si nu exista marcaj, insa se poate renunta la aceasta parte a traseului, coborand direct in Caldarea Berbecilor.

Descriere: La punctul anterior am descris traseul care pornespe de la Piscul Negru si ajunge pe Varful Lespezi. De aici se poate ajunge mai departe,pe Varful Caltun, insa fara marcaj. Exista doua variante de a ajunge: prima ar fi sa urmezi linia crestei, descatarand stancile abrupte ale Varfului Lespezi  si apoi sa urci pe  Varful Caltun, iar a doua ar fi sa cobori aproximativ  cinci minute spre Saua Lespezilor si sa mergi in directia Varfului Caltun pe sub Varful Lespezi, pana ce ajungi in saua dintre ele. Nu exista o poteca clara pe aceasta portiune. Urcarea in sa se face printr-un horn (care poate sa fie acoperit cu zapada chiar si vara), iar apoi se urca pe creasta spre Varful Caltun.

Pentru a continua traseul spre Varful Negoiu, trebuie sa revii pe Varful Lespezi, sa cobori in Saua Lespezilor, apoi sa mergi in unghi de 30 de grade fata de traseu, pe curba de nivel, spre Caldarea Berbecilor, pana ajungi la izvorul din vale. Aici vei intalni banda albastra care te va scoate in apropiere de iesirea din Strunga Doamnei. Este bine ca pe aceasta zona mai slab marcata sa ai traseul incarcat pe GPS sau sa ai in grup o persoana ca l-a mai parcurs. Daca simti ca ai suficienta energie, poti urca pe Varful Negoiu, mergand pe banda galbena spre stanga, daca nu, facand drapta, pe acelasi marcaj, te poti intoarce la Piscul Negru, pe la Lacul Caltun. Descrierea detaliata a acestei portiuni o gasesti la punctul 2.

Atentie! Traseul este interzis iarna si nu este recomandat pe vreme nefavorabila, existand posibilitatea de a fi expus la vant puternic si descarcari electrice! Apa se gaseste la izvorul din Caldarea Berbecilor.

IMAG1306negoiu
Spre Varful Caltun pe sub Varful Lespezi
IMAG1316negoiu
Varful Caltun (sau Cornul Caltunului)
IMAG1330negoiu
Intoarcere de pe Varful Caltun
IMAG1337negoiu_1
Caldarea Berbecilor
IMAG1347negoiu
Urcare spre Negoiu din Caldarea Berbecilor

Despre alte drumetii in salbaticia Muntilor Fagaras puteti citi:

Varful Moldoveanu – excursie de o zi prin cele mai spectaculoase peisaje alpine ale Romaniei

Tabara de baza: Valea Rea ( ziua 1)

Ce trebuie sa stii daca vrei sa parcurgi Creasta Fagarasului

Text si fotografii: Georgiana Modrescu

 

Etape pregatitoare pentru succesul drumetiilor de lunga durata

Drumetiile de lunga durata pe munti reprezinta, pentru cei pasionati, calatorii de mai multe zile sau chiar de mai multe saptamani, intr-o lume stapanita de natura si nu de om, in care libertatea inseamna deopotriva bucurie si responsabilitate, iar reusita aduce multumire interioara, nu recunoastere exterioara. Parcurgerea unui astfel de traseu implica mai multe etape de pregatire:

  1. Documentarea traseului

Drumetiile de lunga durata se pot organiza pe trasee de tip Grand Randonnee , denumire europeana,  ori Long-Distance Trails , denumire americana, acestea fiind special marcate si amenajate in scopul explorarii unor regiuni interesante, care traverseaza, de cele mai multe ori, Parcuri Naturale si Nationale. Ele sunt impartite in etape orientative, in functie de numarul zilelor ce trebuie alocate pentru parcurgerea lor. Inainte de a porni la drum, este necesara documentarea despre traseul ales. Iata cateva intrebari al caror raspuns este important inainte de a hotari sa te aventurezi in orice drumetie de lunga durata.

  • Cati kilometri are traseul si cate zile dureaza?
  • Eu si echipa mea suntem antrenati pentru el?
  • In ce sezon este bine sa parcurg traseul?
  • Ce clima are locul in care voi merge?
  • Cum este terenul pe care voi pasi?
  • Care este echipamentul necesar?
  • De unde ma pot aproviziona cu apa si mancare?
  • Unde ma pot caza? Trebuie facute rezervari in prealabil?
  • Am voie sa campez? Unde si in ce conditii?
  • Am voie sa aprind focul? Unde si in ce conditii?
  • Care sunt sursele de apa?
  • Care sunt eventualele locuri in care ma pot adaposti in caz de vreme nefavorabila?
  • In ce limba ma voi intelege cu oamenii de acolo? Cunosc macar cateva fraze esentiale?
  • Ce asigurare medicala este potrivita in caz ca ma accidentez? Am card de sanatate european?
  • Cat ma va costa totul?

Drumetii de lunga durata pot fi organizate si la noi in tara, realizand treceri dintr-un masiv montan in altul, traversand creste lungi (Creasta Fagarasului, Creasta Muntilor Cernei, Muntii Vrancei etc.) sau chiar parcurgand intregul lant al Muntilor Carpati. Inainte de a te aventura pentru prima data, in afara granitelor Romaniei, pe trasee de zeci sau sute de kilometri, este de preferat sa faci astfel de excursii pregatitoare in tara ta. Doar asa vei invata din propriile greseli fara sa te doara prea tare, vei stii sa porti in rucsac doar echipamentul necesar si vei deprinde atitudinea potrivita pentru a reusi.

_P0A7867tmb
Turul Mont Blanc-ului – probabil cel mai frumos Grand Randonnee din Europa
  1. Formarea echipei

Echipa care te va insoti pe durata drumetiei, fie ca este formata din mai multe persoane, fie ca iti aduce alaturi un singur partener, are o importanta majora pentru bunul mers al lucrurilor. Conteaza mult ca toti membrii sa aiba nivelul necesar de antrenament, rabdare in situatiile dificile si tensionate, spirit de prietenie si un singur lider care sa ia deciziile.

Liderul este persoana de baza a echipei, omul cu experienta, cel care trebuie sa detina informatii despre traseu, despre membrii echipei sale si nivelul lor de pregatire, el este cel care va purta pe umeri responsabilitatea luarii deciziilor in momente limita si pe parcursul calatoriei.  Acesta nu trebuie sa aiba o atitudine autoritara fata de ceilalti ci, de cate ori este posibil, sa le ia in considerare dorintele. Insa, daca dorintele unui membru vor fi in detrimentul echipei, atunci liderul va tine cont de binele colectiv si va hotari in consecinta. Daca exista mai multi lideri, grupul se va divide din cauza eventualelor contradictii iar acest lucru poate pune in pericol nu doar finalizarea traseului ci, posibil, si viata celor lipsiti de experienta. Omul care conduce trebuie sa puna mai presus  de sine interesul echipei, sa actioneze din experienta, nu din orgoliu, sa se consulte cu cei priceputi inainte de luarea deciziilor. Membrii grupului vor beneficia de pe urma experientei organizatorului lor dar au si responsabilitatea de a-l asculta fara sa-i conteste hotararile. Pentru fiecare participant trebuie sa primeze bunul mers al echipei, nu interesul propriu. Informatiile adunate despre traseu, echipament, cazare, masa etc. este de dorit sa fie impartasite tuturor, iar excursiile si antrenamentele pregatitoare sa fie desfasurate in comun.

Daca toti membrii grupului au acelasi nivel de experienta si, de aceea, este greu sa fie stabilit un conducator, se pot formula inaintea plecarii reguli precise dupa care vor functiona, anticipand astfel eventualele contradictii. Regulile sunt de folos si pentru echipele care au organizator. Le poti formula raspunzand la intrebari precum:

  • Ce facem in caz ca cineva se accidenteaza?
  • Ce se intampla daca unul dintre noi nu mai vrea sa duca la final traseul?
  • Ce facem in caz ca se anunta vreme nefavorabila, continuam sau asteptam?
  • Ce facem daca apar descarcari electrice?
  • Cum impartim echipamentele comune: cort, aragaz, panou solar etc.
  • La ce ora plecam in traseu?
  • Care va fi ritmul de mers?
  • Cat de dese vor fi pauzele de odihna si cat vor dura?
  • Cum actionam la certuri urate? etc.

 Cand hotarasti sa pleci intr-o drumetie de lunga durata cu prietenii, pornesti cu gandul sa te relaxezi si sa faci sport prin locuri exotice, insa in realitate aceasta este doar partea plina a paharului. Este bine sa te uiti si la cea goala, pentru a o preveni ori pentru a stii cum sa iesi din situatiile dificile ce pot aparea.

_P0A8372tmb
Eu si echipa pe TMB
  1. Alegerea echipamentului

Echipamentul pentru drumetiile de lunga durata poate fi diferit de cel pentru excursiile de sfarsit de saptamana. In primul rand, acesta trebuie sa fie cat se poate de comod deoarece il vei folosi si il vei cara in spate cateva ore bune in fiecare zi, iar oboseala se va acumula treptat peste cea din ziua anterioara. In al doilea rand, obiectele necesare pentru supravietuire pe care le iei in rucsac nu e bine sa cantareasca mai mult de 15 kg: cort, sac de dormit, haine, mancarea pentru mai multe zile, arzator, vesela, apa, trusa de igiena personala, trusa medicala, baterii externe si incarcatoare, aparatul foto etc. (nu uita ca si rucsacul cantareste intre 1,5 si 2,5 kg!). Unii drumeti aleg sa urce cu rucsacuri mai grele. Medicii nu recomanda acest lucru din cauza presiunii prea mari care poate afecta, in timp, coloana vertebrala. De fapt chiar si cele mai putin de 15 kg pot cauza probleme. In concluzie, este bine sa iei cu tine doar obiectele de stricta necesitate.

Adeptii rucsacurilor foare usoare renunta uneori  la confort, pentru a cara mai putin.

  • Inlocuiesc cortul cu sacul de bivuac sau cu hamacul.
  • Au filtru de apa pentru a putea bea din oricare izvor intalnit in cale.
  • Renunta la butelie si arzator, gatind la foc de lemne, astfel putand sa arda si gunoaiele.
  • Cara mancare deshidratata pe care o hidrateaza la nevoie.
  • Au obiecte pe care le intrebuinteaza in mai multe scopuri. De exemplu: folosesc, pentru somn, hainele groase de drum impreuna cu un sac de dormit mai subtire.
  • Folosesc doar doua randuri de haine (tricou, sosete, lenjerie) pe care le spala zilnic.

Echipamentul poate sa difere si in functie de climatul zonei in care mergi, de relieful ei sau de anotimp, deci trebuie adaptat acestora. Daca mergi pentru prima data intr-o drumetie de lunga durata este bine sa alegi o zona care prezinta conditii asemanatoare cu cele existente in tara ta. Este intelept sa se tina cont si de flora si fauna regiunii, evitand astfel situatii precum dormitul cu mancarea in cort in locurile cu ursi, intepaturile unor insecte periculoase in lipsa unui spray impotriva lor, muscaturile unor serpi, scorpioni ori alte taratoare, atingerea unor plante otravitoare etc. In trusa medicala se adauga si medicamente necesare pentru tratarea sau prevenirea unor astfel de situatii.

Este de dorit ca lista de echipamente sa fie facuta impreuna cu toti membrii echipei si rucsacurile sa fie verificate inaintea plecarii. De asemenea, fiecare participant sa aiba harta, traseul si punctele esentiale ale acestuia incarcate intr-o aplicatie GPS, pe telefon sau folosind un dispozitiv dedicat.

IMAG3799tmb
Filtrand apa intr-o zi caniculara, la 2000 de metri altitudine, pe potecile TMB-ului
  1. Desfasurarea antrenamentelor

Specificul drumetiilor de lunga durata este ca, dupa primele zile, oboseala incepe sa se acumuleaze treptat in corp, acesta neavand timpul necesar pentru odihna. Parcurgerea unui astfel de traseu presupune o forma fizica generala foarte buna. Nu doar picioarele trebuie antrenate, ci si musculatura spatelui, pentru a sustine greutatea rucsacului si a face fata posturii verticale indelungate. Daca traseul implica portiuni de catarare, trebuie lucrata si musculatura bratelor. Antrenamentele se realizeaza in fuctie de specificul traseului, cu cel putin trei luni inainte, pentru a fi eficiente. Este bine ca liderul grupului sa stabileasca un antrenament suplimentar, dedicat oamenilor mai putin pregatiti din echipa, pentru a le dezvolta forta, rezistenta si increderea. Antrenamentele cu intregul grup sunt menite sa-i apropie pe membrii, sa le dezvolte rabdarea unul fata de celalalt, spiritul de prietenie si sa simuleze partial drumetia de lunga durata ce va avea loc. Antrenamentele individuale sunt menite sa-i aduca pe cei mai putin pregatiti la nivelul celorlalti din echipa. Atentie, obiectivele propuse trebuie sa poata fi realizabile, altfel atat cel care se va antrena suplimentar cat si restul grupului vor fi dezamagiti.

In paralel cu latura fizica, este foarte important sa fie pregatita si cea mentala. Ingredientul esential in drumetiile de lunga durata este rabdarea. Putem vorbi despre rabdarea pe care fiecare trebuie sa o aiba cu sine, cu propriile dureri ori ganduri care il impiedica sa mai inainteze, sau despre rabdarea capriciilor vremii, a drumului anevoios, a situatiilor neprevazute aparute din senin, si mai putem vorbi despre rabdarea coechipierilor mai plangaciosi, mai lenti, mai suparaciosi sau, dimpotriva, prea bine antrenati de nu-i mai ajungi din urma, cicalitori, autoritari, mandrii, etc. Este bine ca fiecare sa-si priveasca propriile defecte, evitand sa le priveasca pe ale celorlalti, deoarece nu exista om perfect. Aceasta ar trebui sa fie regula de capatai a echipei! Rabdarea se antreneaza in urma experimentarii unor situatii in mod direct. Echipa poate sa fructifice momentele tensionate prin care trece pentru a invata din ele si a trage concluzii folositoare pe viitor.

_P0A7889tmb
In coborare spre Orasul Les Houches, pe TMB

Am scris acest articol din dorinta de a-i sustine pe cei care vor sa exploreze lumea, asemeni mie, dedicandu-si timpul concediilor, ori vacantelor, pentru drumetii de lunga durata. Eu nu sunt ghid calificat, ci fac acest lucru din pasiune, iar sfaturile de mai sus sunt izvorate din experientele personale.

S-ar putea sa te inspire, in alegerea viitoarei excursii de lunga durata, jurnalul pe care l-am scris in timp ce parcurgeam Turul Mont Blanc-ului sau antrenamentele pe care le facem in prezent pentru urmatoarea drumetie.

Traieste-ti visele!

Text si fotografii: Georgiana Modrescu

 

Doua zile. 50 de km. De doua ori Varful Omu (circuit cu peisaje impresionante in Bucegi)

De aproape trei luni am inceput antrenamentele pentru un nou traseu de lunga durata pe care am de gand sa-l parcurg in aceasta vara, alaturi de prietena mea Catalina. Anul trecut am facut Turul Mont Blanc-ului timp de 10 zile impreuna cu alti doi amici buni, Alex si Radu. Am invatat ca doar o conditie fizica foarte buna imi poate asigura reusita finalizarii unui Grand Randonnee, iar aceasta presupune o pregatire anterioara riguroasa, atat fizica cat si mentala. Pe scurt, ne-am facut program ca in fiecare miercuri sa alergam, pe teren denivelat aproximativ 14 km, iar sambata si duminica sa urcam la munte in jur de 25 de km pe zi daca avem rucsacul usor, respectiv 20 de km pe zi daca rucsacul contine si cort, sac de dormit si alte echipamente grele. Din punct de vedere al pregatirii mentale, am ales sa mergem pe trasee montane indiferent de conditiile meteorologice anuntate, insa cu grija pentru a nu ne pune viata in pericol. Fiecare situatie tensionata reprezinta pentru noi o sansa de a invata si de a castiga rabdare. Consider ca rabdarea este un alt ingredient important in parcurgerea unui traseu de lunga durata, in lipsa acestuia simpla putere fizica devine insuficienta.

In iarna trecuta am evitat Bucegii stancosi si predispusi adesea la avalanse, alegand in schimb munti mai domoli cum ar fi Iezer, Baiului, Grohotis, Cozia sau Ciucas. Cu toate acestea, imi era dor de Bucegi, de peretii lor spectacolosi, de vaile grandioase, de crestele cu piscuri ascutite si potecile ametitoare, de norii care le bantuie crestele, de vantul cu miros alpin… Asa am decis ca urmatorul antrenament va avea loc in acest masiv impresionant, chiar si cu riscul ca ceata sa ne rapeasca mare parte dintre peisaje din cauza vremii instabile anuntate. Pentru a simula cat mai bine situatia unui Grand Randonnee, am hotarat sa urcam de doua ori la Varful Omu, in doua zile, realizand urmatorul circuit:

Sambata: Cabana Gura Diham (982 m) – Pichetul Rosu –Varful Bucsoiu (2492 m) – Varful Omu (2507 m) – Muchia Ciubotea – Bran (720 m); Distanta: 26 km; Diferenta de nivel aproximativa: +1600 m, – 1800m.

Duminica: Bran (720 m) – Valea Gaura – Varful Omu (2507 m) – Valea Cerbului – Cabana Gura Diham (982 m). Distanta: 25 km; Diferenta de nivel aproximativa: +1850 m, – 1600m.

Acest traseu are o diferenta semnificativa de nivel, suficienti kilometri pentru a reprezenta o provocare interesanta, portiuni stancoase si abrupte care solicita atentia, vai si creste de o deosebita frumusete, o cabana unde sa luam masa de pranz si multe surprize meteorologice. (Puteti descarca traseul aici.)

Sambata, la ora 9:30 ne-am inceput ascensiunea prin padure, intr-un ritm energic, plin de veselie. Am ajuns la Cabana Poiana Izvoarelor aproape fara sa ne dam seama. Ne-am refacut rezervele de apa, din izvor. Pe crestele Bucegilor se plimbau nori mari, albi si pufosi. Am trecut prin Pichetul Rosu unde am urmat marcajul cu banda rosie spre Varful Omu (marcajul este comun cu cel care merge la Malaiesti, triunghi rosu, aproximativ o ora si jumatate). Traseul urca prin padure uneori mai abrupt, alteori pe curba de nivel, pana ce iese intr-un punct de belvedere. La aproximativ 40 de m de acesta se gaseste un indicator care arata ca drumurile se bifurca: cel din dreapta merge spre Malaiesti iar cel din stanta spre Varful Omu.

IMAG0407omu
In urcare spre Varful Bucsoiu

Era aproape ora 12:00 cand am inceput sa parcurgem urcarea sustinuta si interminabila spre Varful Bucsoiu. La jumatatea pantei, chiar in zona amenajata cu lanturi am auzit un tunet. In departare norii gri inchis se adunasera si veneau spre noi. Am ramas in zona cu jnepeni, la adapost, nedorind sa inaintam spre creasta pana nu aflam cum evolueaza vremea. Crucile frecvent intalnite pe potecile din Bucegi amintesc iubitorilor de drumetie ca nu este bine sa desconsidere fortele naturii, iar cararea aleasa de noi este plina de asemenea monumente funerare. In lipsa de alta ocupatie am inceput sa urmarim jocul norilor.  Veneau din departare cu perdele de ploaie, ne acopereau cu totul de nu mai zaream nimic in jur, apoi se deschideau ca o cortina si ne dezvaluiau peisaje ce pareau a fierbe. Aveam impresia ca timpul grabit pusese stapanire pe cer si misca norii cu o viteza uimitoare.

IMAG0414omu

Jumatate de ora mai tarziu, soarele ne-a incurajat sa urcam din nou. Cu cat ajungeam mai sus, cu atat aveam impresia ca ne plimbam prin gradina Raiului. Zaream, printre voalurile cetii, frumoasa vale a Malaiestiului, cu Brana Caprelor si turnurile ei ascutite, iar deasupra muntilor inconjuratori admiram un incantator spectacol de raze si aburi albi.

IMAG0430omu_1
Printre perdele de nori spre Varful Bucsoiu
IMAG0438omu
Muntii Bucegi – un vis invaluit de nori

IMAG0443omu

 

Varful Bucsoiu ne astepta pudrat cu alb, fiindca tocmai ninsese, la fel si fratele sau mai mare, Varful Omu. Ne-am oprit la cabana pentru masa de pranz, ne-am incalzit cu un ceai si o ciorbita, ne-am odihnit bine si, abia cand ne-a intrat frigul in oase, ne-am hotarat sa plecam. In jur de ora 17:00 afara a inceput sa ninga si sa fie ger, asa cum este iarna. Ne-am continuat drumetia zgribuliti, cu speranta ca ne vom reincalzi dupa cateva minute de efort. Ne amuzam fantastic la ideea ca in trei zile urma sa vina vara calendaristica iar pe noi picau fara incetare fulgii de zapada. Ningea “torential”.

IMAG0451omu_1
Pe Varful Bucsoiu. Octavian, Catalina si Geo
IMAG0455omu
Georgiana Modrescu pe Varful Bucsoiu
IMAG0464omu
Poteca de la Bucsoiu la Varful Omu, inzapezita cu trei zile inainte de venirea verii.

Triunghiul galben ne-a condus pe Muchia Ciubotea. Stiam ca urmeaza niste panorame incredibile pe traseul ce coboara pana in Bran, insa nu speram sa mai vedem nimic din ele din cauza norilor lipiti de pamant. Admiram doar florile colorate din iarba care, acoperite de stratul alb, nu mai aveau culorile atat de stridente.

IMAG0471omu
Coborare prin ceata pe Muchia Ciubotea

In timp ce in minte mi se derulau cele mai frumoase imagini ale locului, pastrate in amintire din anii anterioari, cerul a inceput sa se deschida iar soarele sa invadeze totul, cu lumina si caldura binefacatoare. Priveam muti de uimire cum norii transforma privelistile de la o secunda la alta, intr-un ritm ametitor. Am ramas acolo fara sa ne dam seama cum zboara timpul si, odata cu el, orele noastre de lumina. Ne straduiam sa prindem in fotografii esenta libertatii.

IMAG0495omu
Muchia Ciubotea si ale ei peisaje ireale
IMAG0493omu_1
Muchia Ciubotea, calcand pe nori.

Drumul spre Bran urma firul vaii strajuita de pereti verticali si inalti. Am trecut cu atentie cateva portiuni mai abrupte, cu zapada ramasa din iarna si apoi am urmat poteca care serpuia lin spre padure. Ultimele raze de soare radiau din umbra unor nori voluminosi, spre apus. Codrul ne astepta invesmantat in muschi moale, sa-i calcam pe poteca prea putin umblata si sa-i admiram salbaticia. Eram singurii trecatori care-l salutam in acea zi. Aproape de lasarea intunerucului am dat de drumul forestier pe care am mers pana in Bran, la pensiunea unde urma sa dormim.

IMAG0512omu
Portiuni care inca mai au zapada netopita, in aproperea verii, in Muntii Bucegi
IMAG0516omu
Coborare de pe Muchia Ciubotea, prin vale pana in Bran
IMAG0542omu
Portiuni stancoase si grohotisuri
IMAG0562omu
Apus spre Bran pe Valea Ciubotea

Duminica. Am dormit doar patru ore, caci atatea ne-au ramas dupa ce am facut cumparaturile si am luat masa de seara, lungindu-ne la vorba. Ne-am trezit cam somnorosi, am luat micul dejun si am pornit hotarati sa mai traversam o data muntele pentru a ajunge la masina. Vom urca pe una dintre cele mai frumoase vai din Muntii Bucegi – Valea Gaura (marcaj cruce rosie).

La ora 9:30 am parasit pensiunea, indreptandu-ne cu voie buna spre munti. Priveam totusi cu teama la norii plumburii ce luasera in stapanire inaltimile stancoase. Pareau mai compactati decat cei din ziua precedenta. Ma gandeam ca vremea capricioasa ne-ar putea impiedica sa ajungem la masina. Mi-ar parea rau sa fim nevoiti sa ne intoarcem in Bran, iar de acolo sa luam autobuzul si trenul.

IMAG0595omu
Muntii Bucegi incarcati de nori, vazuti din Bran

Urcarea sustinuta, prin padute, pe urme de urs imprimate proaspat in noroi, ne-a scos in saua La Polite. De acolo am coborat putin tot printre copaci, pana ce am ajuns intr-o poiana mare care ne anunta ca am intrat pe Valea Gaura. Cateva conuri fragede inroseau varfurile crengilor unor molizi. Spre Varful Omu zaream din ce in ce mai des petice de senin, vremea parea sa tina cu noi.

IMAG0605omu
Conuri de brad, la sfarsit de primavara
IMAG0612omu
Intrare pe Valea Gaura

Incercam cu disperare sa cuprind in cadrul fotografic peretii prea inalti ce asteptau cu bratele deschise sa ne ureze bun venit. Intr-o asemenea imbratisare a muntelui nu ai cum sa te simti altfel decat parte din acea imensitate fara limite. Si cu uimire te intrebi, cum pot muntii, oare, sa incapa cu totul in inima mica a omului?

IMAG0613omu
Peretii imensi ai Vaii Gaura
IMAG0685omu
In urcare spre Varful Omu prin Valea Gaura

Una dintre atractiile Vaii Gaura este Cascada Moara Dracului care poate fi vizitata daca te abati cinci minute de la traseu urmand indicatorul spre stanga, pe marcaj punct rosu. Am zabovit si la aceasta vreo jumatate de ora, caci este imposibil sa o privesti si sa nu ramai fermecat de aspectul ei.

IMAG0639omu
Cascada Moara Dracului de pe Valea Gaura

Am mers mai departe, prin poiana cu gentiene, urcand prin peisajul stancos, din ce in ce mai abrupt, amenajat cu lanturi, si apoi am traversat cateva limbi de zapada. In amintirea iernii ne-am gandit ca o bulgareala, in apropierea sezonului estival, nu strica, asa ca, pana am ajuns in caldarea superioara, cu asta ne-am indeletnicit.

IMAG0703omu
Portiune de lanturi pe Valea Gaura
IMAG0696omu
Valea Gaura

IMAG0720omu

 

Vantul a inceput sa isi faca simtita prezenta la inaltime, zapada inca netopita era dovada faptului ca frigul nu parasise locul odata cu venirea verii. Cerul se juca cu norii creand fel de fel de peisaje dramatice, doar cat sa le pozam noi, caci apoi le destrama din nou pentru a lasa loc razelor sa ne mangaie pielea obrajilor.

IMAG0730omu
Valea Gaura vazuta din Saua Hornurilor
IMAG0729omu
Urcare spre Omu din Ultima Caldare a Vaii Gaura

Dupa o urcare sustinuta pana in Saua Hornurilor, am continuat traseul pe curba de nivel spre Varful Omu. Admiram Turnurile Tiganesti cu formele lor crenelate, caldarile glaciare ale Malaiestiului, Bucsoiu incetosat si stancos, cu Brana Caprelor care trecea discreta pe sub el. Frumosi si surprinzatori sunt Muntii Bucegi, iar cine nu i-a descoperit si pe partea aceasta nu le cunoaste cu adevarat caracterul. Am mancat pranzul in acelasi loc ca in ziua precedenta, la cabana Omu. O iahnie de fasole si un ceai cald era exact ce ne trebuia pentru a ne reface rezervele de energie. Urma coborarea pe Valea Cerbului (marcaj banda galbena).

IMAG0735omu_1
Privire spre Turnurile Tiganesti, Muntii Bucegi

Ora 16:00. Valea Cerbului este un loc desprins dintr-o lume ideala. Am admirat-o de nenumarete ori din toate unghiurile posibile si nu cred ca ma voi putea plictisi vreodata de privelistile sale surprinzatoare. Am ametit plimbandu-ma cu privirea prin rapele ei lungi, cu ani in urma, in timp ce cataram Acele Morarului, ori cand traversam Brana Mare a Costilei. Am uitat adesea ca timpul este trecator si am ramas profund impresionata, cand Valea Cerbului mi-a infatisat peretii sai stancosi, cu forme impunatoare, incremenite maiestuos vreme de milioane de ani. Am gasit-o uneori inundata de nori in timp ce, la inaltimea Varfului Omu, cerul stralucea senin, iar alteori am surprins-o amenintata de trasnete si tunete cumplite. I-am vazut iarba si zadele ingalbenite de toamna ori potecile albite imaculat de primele zapezi ale sezonului rece, am regasit-o cu garofite roz si parfum delicat de primavara si astept nerabdatoare sa revin in paradisul ei verde vara, in cautare de flori de colt si capre negre.

IMAG0753omu
Coborare pe Valea Cerbului. In departare, spre stanga, se vede Varful Costila
IMAG0770omu
Valea Cerbului in lumina dupa-amiezii

Cea ma buna lumina in care poti vedea Valea Cerbului este, cu siguranta, lumina dupa-aminezii. Atunci umbrele contureaza peretii prapastiosi si accentueaza culorile intregului peisaj. Acesta a fost si motivul pentru care am preferat sa ne petrecem ultimele ore din traseu bucurandu-ne de minunatiile zonei, dezmierdati de soarele caldut.

IMAG0768omu
Traversand limbi de zapada netopite de pe Valea Cerbului
IMAG0779omu
Acele Morarului vazute de pe Valea Crebului

Astfel, am coborat fara graba pana cand am ajuns in padure. Abia acolo am inceput sa simtim racoarea inserarii si, fara sa realizam, am accelerat ritmul pana la masina. Am ajuns la ora 19:41, cu putin inainte de lasarea noptii, unii mai obositi, altii mai putin obositi, insa toti patru fericiti.

Asa a decurs unul dintre nenumaratele noastre antrenamente saptamanale pentru traseul de lunga durata pe care urmeaza sa pornim in curand. Probabil ca cei 50 de km parcursi de noi, urcand de doua ori in zile consecutive la Varful Omu, nu par foarte greu de realizat. De fapt, pentru unii drumeti pot reprezenta un traseu ideal pentru weekend. La noi dificultatea apare fiindca facem asta, in fiecare sambata si duminica, in timp ce in cursul saptamanii lucram opt ore pe zi, incercand sa ne indeplinim in restul timpului si alte indatoriri. Prietenii ne intreaba adesea cum reusim sa tinem ritmul. Raspunsul ar fi ca ne-am inhamat cu buna stiinta la un program foarte solicitant, deoarece in lipsa acestuia visul nostru nu ar putea deveni realitate. Oricat ar fi de dificil, iubim ceea ce facem! Voi incerca sa va tin la curent cu aventurile noastre viitoare mai ales pe pagina de facebook Calatorii in salbaticie.

Traiti-va visele!

Text si fotografii: Georgiana Modrescu

Muntii Grohotis din Maneciu pana in Cheia – jurnal

Doua zile petrecute cutreierand poteci, in linistea naturii, pe munti aproape neumblati, o noapte la cort sub cerul plin de stele ori, posibil, pe muzica ambientala a picaturilor de ploaie, trei prieteni buni, cu drag de salbaticie – iata reteta mea pentru a-mi ordona mintea, uneori prea plina de ganduri.

Mersul pe munti delurosi, asemeni Grohotisului, cand norii sunt in armonie cu pamantul, imi pare cea mai simpla, placuta si naturala forma de meditatie. E de ajuns sa pasesc intr-un ritm firesc, pe frunzele uscate ce-mi canta sub picioare, sa inalt fruntea catre acoperisul verde crud al fagilor, sa inspir aerul parfumat al padurii si sa las toate aceste bogatii sa-mi ajunga in vistieria inimii. Astfel ma simt ca personajul principal al filmului Avatar care, in viata de pe Terra, era imobilizat in scaunul cu rotile insa, cand primea misiunea de a petrece timp pe planeta Pandora, se intrupa intr-un corp perfect functional, asemanator cu cel al bastinasilor, bucurandu-se de intreaga libertate de miscare a acestuia. La fel ca el, de cate ori vreau sa-mi simt sufletul complet, astept cu nerabdare sa evadez din lumea artificiala a orasului si sa-mi petrec timpul in locuri pline de natura.

Ma regasesc in flori, ma regasesc in vant, ma regasesc in soare… in codrii, in izvoare, in micile vietati… ma regasesc in stanci, in iarba si in stele, iar pe toate, stranse la un loc, le regasesc apoi in mine.

IMAG0106grohotis

Era prima sambata din mai. Soarele nu apucase sa usuce roua diminetii si nici sa incalzeasca aerul racoros. Am lasat masinile chiar la intrare in traseu, in apropiere de Maneciu, ne-am pus rucsacurile in spinare si ne-am inceput in liniste urcarea. Stiam ca traseul va fi solicitant mai ales din cauza kilogramelor carate in spate. Aveam cortul, sacii de dormit, izoprenul, mancare pentru doua zile, vas de gatit si aragaz, haine groase si alte maruntisuri. Insumate probabil totalizau vreo 12-13 kg. Am amanat glumele si conversatiile pentru momentele de pauza, incercand sa gasim un ritm optim de mers. La scurt timp dupa ce am intrat in padure, am gasit si marcajul banda galbena care ne va indruma pana in creasta. Tacerea imi lasa ragaz sa admir padurea primavaratica, sa-mi scald ochii in verdele imatur, sa ascult tot soiul de ciripitoare etalandu-si trilurile printre ramuri. Poteca ne-a scos de sub umbra protectoare a foioaselor, pe langa un crang cu mesteceni foarte tineri, intr-un drum forestier. L-am urmat, o perioada, la indicatiile lui Nicu care mai facuse traseul in anul anterior. Marcajul, aveam sa constatam ca, nu ne oferea suficient ajutor pentru o buna orientare. Am observat ca, in muntii mai putin frecventati de drumeti, marcarea traseelor este adesea realizata superficial.

IMAG0088grohotis

Urcusul sustinut si razele fierbinti scapate printre nori ne-au facut sa consumam rapid rezervele de apa. Ne impacam cu gandul ca vom gasi izvoare in apropierea stanelor. In Muntii Grohotis, iarna nu isi retrage atat de repede zapezile si ,chiar daca ar face-o, cerul revine cu ninsori pana ce-l intimideaza apropierea verii. De aceea, primavara, iarba si florile incep sa rasara abia prin mai, pregatind venirea mioritelor dupa jumatatea lunii. Acestea sunt plaiuri pastorale asemeni celor de pe crestele invecinate: Baiului, Neamtului, Ciucas, Tataru etc. Odata cu venirea ciobanilor, pajistile si stanele sunt luate in stapanire de caini protectori, neobisnuiti sa diferentieze oamenii de alte salbaticiuni ale padurii. Putini drumeti se mai incumeta atunci sa le mai viziteze cararile. Noi am ajuns inainte ca trashumanta sa aiba loc, asa ca ne putem bucura din plin de izvoarele amenajate si de adaposturile ciobanesti.

IMAG0095grohotis

La iesire in golul alpin ne-am asezat pe iarba moale pentru a ne odihni spatele impovarat. Priveam oitele albe ale cerului cum pasc linistite pe bolta senina. Vantul adia placut, adaugand racoare peste arsita amiezii. Se anuntase ploaie pentru aceasta zi si, de aceea, tot urmaream jocul imprevizibil al norilor. De fapt nu ploaia este cea care ma speria ci posibilele descarcari electrice. Incercam sa le anticipez, pe cat posibil, si sa ma adapostesc la timp pentru a nu ma prinde pe creasta.

IMAG0090grohotis

Ne-am continuat traseul pe langa o stana foarte darapanata. Setea ne-a facut sa cautam apa in apropierea ei. De obicei, unde pamantul este in permanenta hidratat cresc plante diferite, mai verzi decat pe restul pajistii. Acest lucru ne-a ajutat sa descoperim un izvor amenajat chiar langa padure. Urma sa intalnim si altele, mai tarziu, chiar in poteca, fara sa trebuiasca sa mai coboram, insa am preferat sa fim precauti. In timp ce ne umpleam sticlele, printre cateva frunze uscate am auzit o mica soparlita alergand grabita. Am cautat-o curioasa iar cand am fixat-o cu privirea s-a oprit inlemnita. Am intins mana incet sa o prind ca pe un animalut drag. Voiam sa o privesc de aproape, sa o mangai, sa-i fac o poza pentru a-mi ramane in amintire, iar apoi sa o eliberez. Dar, chiar inainte sa o ating, a zbughit-o cativa centimetri mai incolo. S-a oprit din nou si se uita la mine, incercand sa-mi anticipeze urmatoarea miscare. Cu cat incerca sa scape, cu atat imi trezea mai tare dorinta de a o captura pentru cateva secunde. Mi-am dat seama ca, din mila pentru fragilitatea ei, nu eram capabila sa-o apuc cu viteza si nici nu mi-as fi dorit sa o las fara coada. L-am rugat pe Mihai sa-mi faca un moft si sa-mi prinda soparla deoarece el se descurca mai bine decat mine. A apucat-o rapid si cu blandete, fara ca mica taratoare sa mai aiba timp de reactie. Ne privea cuminte, iesita pe jumatate din pumnul lui Mihai. Am fotografiat-o, am mangaiat-o si, dupa scurt timp, am lasat-o in mediul ei. Mereu mi-au fost dragi soparlele.

IMAG0085

Padurea imi parea deosebita, culorile si formele ei ma fascinau. Florile-pastelui straluceau in palcuri albe si numeroase langa trunchiurile copacilor ori mai sus, pe creste – e prima data cand vad atat de multe. Am urcat, am coborat, iar am urcat si iar am coborat, printre foioase, unele abia inmugurite, prin goluri alpine, pana ce am ajuns sus, de unde puteam privi Creasta Grohotisului in toata splendoarea sa. Varful Grohotis nu parea departe, iar in apropiere de el stiam ca exista stane care ne-ar putea servi ca adapost peste noapte.

IMAG0116grohotis

A urmat o portiune descendenta foarte abrupta, prin padure, pe care nu m-as fi asteptat sa o gasesc  in niste munti asa domoli. In acest loc, chiar cand am parasit golul alpin, am ratacit marcajul. Parea ca suntem blocati acolo de conformatia terenului. Nicu ne-a explicat ca traseul este chiar printre copaci, doar ca trebuie sa ne orientam pe unde ar putea fi poteca. Mihai a coborat putin mai jos, la intamplare si ne-a anuntat ca a gasit marcajul. Daca nu aveam pe cineva care sa cunoasca cat de cat traseul, probabil cu greu ne-am fi incumetat sa coboram sau ne-am fi intors. (Traseul incarcat pe GPS este foarte util. Il puteti descarca aici pe cel parcurs de mine.)

IMAG0118grohotis

Am revenit in zona golasa a crestei, la inaltime, in mangaierile vantului. Ma bucuram sa privesc in jur si sa vad dealurile atat de bogate in aur verde.

IMAG0102grohotis

Urcarile si coborarile repetate ne-au obosit, cu atat mai mult cu cat aveam in spate rucsacuri grele. De aceea, ne-am hotarat sa ne petrecem noaptea la una dintre stanele din apropiere. Totusi, avand in vedere ca am pornit devreme in traseu, ne-au mai ramas suficiente ore pentru a ajunge si pe Varful Grohotis (1768 m). Ne-am lasat poverile la adapostul stanei in compania lui Mihai care dorea sa se bucure si de relaxare, nu numai de antrenament , si am pornit din nou la drum, doar cu pelerinele de ploaie la noi, urmand sa revenim in aproximativ doua ore.

IMAG0122grohotis

Priveam spre oitele albe ale cerului care s-au strans una in alta pana ce au format o turma mare, compacta si gri deasupra Bucegilor. Si varful cel mai inalt pe care urma sa-l urcam avea propria turma umbroasa, dar mult mai mica. Asteptam ca cele doua sa se uneasca intre ele si sa se dezlantuie cu ploaie si eventuale descarcari electrice deasupra noastra. Ma intrebam mereu daca mai e cazul sa continuam sau e mai bine pentru noi sa ne intoarcem. Peisajul ce ni se intindea inainte era de o frumusete ireala, galbenul pal al ierbii imbraca tot muntele, cat vedeam cu ochii, iar soarele il lumina cu toata dragostea lui. Norii plumburii, ce stateau la panda din inaltimi, in loc sa eclipseze cu umbra lor culorile pamantului, nu reuseau decat sa le evidentieze si mai mult.

IMAG0126grohotis

Am continuat sa mergem. Nicu a venit cu ideea ca, la nevoie, ne putem retrage oricand din creasta, la adapostul uneia dintre stanele din jur sau la limita padurii. I-am dat dreptate si asa mi-am facut curaj sa inaintez. In departare, pe Valea Prahovei, se vedea o perdea de ploaie incetosand privelistea. Noi ne aflam la limita dintre intuneric si lumina, dintre rece si cald, dintre iad si rai. Interesant sentiment ma incearca, parca asteptam sa ma ploua pe jumatate de cap iar pe cealalta sa ma bata soarele.

IMAG0128grohotis

Ajunsi pe Varful Grohotis, sau mai bine zis la cativa metri distanta, am realizat ca nu doresc sa urc pe cele mai inalte stanci cu acei nori grei aflati deasupra. Nu am vrut sa sfidez fortele cerului, imi era suficienta bucuria de a parcurge drumul pana la varf. Probabil, vazandu-mi umilinta, norii s-au milostivit si au inceput sa se risipeasca, in timp ce noi coboram spre stana.

In seara aceea, dupa ce ne-am intins corturile langa stana, am mancat si am ramas un timp la caldura focului, cu povesti si glume, cu ceai si un sfert de paharel de vin, cum le sta bine prietenilor vechi. In bezna noptii, cerul nastea stelele pe care, apoi, norii le inghiteau, rand pe rand, intr-o vanatoare fara sfarsit. In departare, spre vest, cateva fulgere luminau sporadic intunericul. Putin mai tarziu, am intrat in corturi pentru a nu fi prinsi afara in cazul in care ploaia s-ar fi apropiat. Am dormit intr-o liniste perfecta pana a doua zi. Nici urma de precipitatii in noaptea aceea.

IMAG0135grohotis

La ora 6:40, Nicu s-a gandit ca am dormit prea mult si ca ar fi cazul sa ne dea trezirea. De fapt cred ca era treaz de la ora 6:00, daca nu chiar mai devreme, dar i-a fost mila sa ne strice somnul, asa ca a asteptat pana cand s-a plictisit. Eu si Catalina stateam la caldurica sacilor de dormit si nu voiam sa iesim din ei nici in ruptul capului. Am mai motait putin. Dupa ce soarele a mai incalzit aerul, am iesit din cort, cu pielea zbarlita de frig, am pus o geaca pe mine si m-am indreptat spre “semineu”, unde Mihai si Nicu asteptau cu  focul aprins. “Ducem viata de haiduci!” mi-am spus fericita. Dupa un timp, a aparut si Catalina si am inceput sa ne rasfatam cu micul dejun si delicioasa cafeluta.

Cu greu ne-am hotarat sa strangem corturile si sa ne luam ramas bun de la acea dimineata odihnitoare de duminica. Am continuat sa mergem pe Creasta Muntilor Grohotis, ocolind de aceasta data varful cel mai inalt si urmand traseul pe banda albastra respectiv cruce rosie pana in Cheia. Dupa cei 28 de km parcursi cu o zi in urma, nu prea mai aveam pofta de ascensiuni. In schimb, coborarea ni se parea relaxanta si ne oferea panorame clare asupra tuturor muntilor invecinati. Nori mici, pastoriti de vant, pluteau din nou deasupra. Eram singurii drumeti din zona. Tot muntele, toata frumusetea si toata salbaticia erau in acea zi numai ale noastre.

IMAG0169grohotis

IMAG0143grohotis

Miile de branduse mov, rasarite din iarba cu aspect de fan, tufele rosii de afinis pregatit sa inmugureasca, drumurile serpuite peste culmile line ce par sa duca drept spre cer, toate sunt darurile pe care muntele ni le-a asternut la picioare. Cata sfintenie au aceste locuri! Cum sa nu le iubesc? Muntii Grohotis nu sunt stancosi ca Piatra Craiului, nu au lacuri ca Retezatul sau inaltimi deosebite ca Fagarasul, nu sunt umblati precum Bucegii si nici nu au cabane cum se gasesc in Ciucas, insa ei, in smerenia lor, ii dezvaluie drumetului perspective ample asupra tuturor muntilor salbatici din jur. Spre vest se vad crestele Baiului si Neamtului, iar in spatele lor Bucegii calcarosi. Putin mai la dreapta se zareste Piatra Mare, iar spre nord apare stancoasa Creasta a Ciucasului. La est se inalta alte culmi deluroase si, de asemenea,  putin umblate, ca cea a Tararului ori cea a Siriului. Le-am parcurs pe fiecare in parte si, de cate ori ma plimb doar cu privirea peste ele, retraiesc amintirile acelor zile dragi.

IMAG0162grohotis_1

Ne-am oprit sa mancam pe iarba, chiar inainte sa coboram pe langa Fata lui Gherghel, spre Cheia. Privim printre branduse in zare si planuim noi trasee pentru viitor sau, din nostalgie, ne gandim la unele pe care le-am strabatut deja. Ce poti sa faci cand vezi atata frumusete in fata ta? Poti sa-ti fauresti noi vise, urmand sa le transformi apoi in realitate. Cred ca fericirea omului depinde de asta.

IMAG0182grohotis

Am coborat printre ienuperi, pe potecuta firava ce traverseaza Fata lui Gherghel. Privelistea aeriana ma face sa fiu prezenta in tot ce fac si ce gandesc. Simt ca traiesc intens fiecare pas si fiecare respiratie. Padurea ne intampina cu frunzele moi ale foioaselor impregnate cu un verde absolut perfect. Euforia de culori proaspete ma face sa simt ca plutesc.

IMAG0191grohotis

Ajunsi in Cheia, dupa aproximativ 16 km parcursi de la stana, am avut impresia ca lasam in urma Planeta Pandora si, odata cu ea, acea energie care ne facea sa mergem neobositi. Am simtit destul de repede foamea din stomac si greutatea din picioare. Totusi, nu am plecat spre casa cu sufletul gol, ci cu toate bucuriile daruite de Muntii Grohotis.

IMAG0197

Text si fotografii: Georgiana Modrescu

Mai poti citi si: Grohotis prin Valea Doftanei

 

Evadarea din nori

Ce-i de facut cand vrei sa pleci pe munte iar luna martie iti ofera doar sambete si duminici innorate, cu vant de creasta, insotite de ploi si ninsori?

Pentru mine, varianta de a ramane in oras iese din discutie, cu siguranta! In schimb, as putea sa aleg un traseul aflat la altitudini joase, prin padure, evitand vantul puternic si ceata. O alta varianta ar fi sa urc mai sus de 2000 de metri, unde as infrunta neplacerile provocate de vreme, in speranta ca ma voi intalni cu soarele, intamplator, deasupra norilor. Sigur ca aceasta ultima optiune implica destule riscuri si nu promite mai mult decat sport si aventura, dar aduce cu sine si posibilitatea intalnirii unor peisaje spectaculoase, in caz ca cerul se va indura.

Cand am vazut ca prognoza meteo dezamagitoare pentru acest sfarsit de saptamana, m-am gandit ca norocul si-l mai face omul si cu mana lui, asa ca am pornit spre Muntii Iezer alaturi de prietenii mei, hotarati sa atingem, in cele doua zile petrecute in zona, varfurile: Iezerul Mare si Papusa. Mai exact am planuit urmatoarele trasee de tip circuit:

Traseul 1: Cabana Voina (983 m), Refugiul Iezer (2165 m)(cruce albastra), Varful Iezerul Mare (2463 m), Culmea Vacarea, Cabana Voina (banda rosie).

Traseul 2: Cabana Voina (983 m), Varful Gainatul Mare (1832 m), Varful Papusa (2393 m) (banda rosie), Cabana Cuca (1175 m), Cabana Voina (banda albastra).

In prima zi ne-am inceput urcarea de la Cabana Voina, pe sub stratul gros de nori, prin padurea tacuta. Ne bucuram ca nu ploua. Ne incurajam repetand ca vremea este dupa cum e sufletul omului si ne amuzam rugandu-i pe cei cu ochii albastri sa mai priveasca din cand in cand spre cer, in eventualitatea in care acesta din urma s-ar putea inspira, adoptand o culoare asemanatoare. Uneori, deasupra noastra, pentru cateva secunde aparea cate un petic de senin. Vraja insa nu dura mult. Cu cat castigam altitudine, cu atat deveneam prizonierii unei lumi albe si lipsite de contur. Orientarea spre Refugiul Iezer a devenit dificila, marcajele fiind rare si invaluite in ceata. Ne-am ajutat de GPS si, cu mici devieri de la traseu, am ajuns la refugiu, unde am luat masa de pranz. 20 de minute mai tarziu, am pornit din nou la drum, continuand urcarea spre Varful Iezerul Mare. Vantul s-a intetit iar norii au inceput sa fulguiasca. Simteam pe fata biciuirile usturatoare ale acelor de gheata. Am mai pus cateva haine pe noi. Stancile, partial dezgolite de omatul iernii, erau decorate cu furii de zapada. Mici cornise delimitau, din loc in loc, conturul difuz al crestei. Nici urma de soare.

IMAG8621iezer

Ajunsi pe varf, ne-am facut o poza, mai mult pentru a imortaliza veselia noastra, decat pentru a surprinde aspectul locului. Eram toti de acord ca ne puteam face fotografia si putin mai jos, iar peisajul ar fi fost acelasi. Imediat dupa aceea am realizat ca ceata nu a pus stapanire doar pe noi ci si pe aparatul nostru foto, scotand o adevarata “opera de arta”. De frig, am preferat sa ne multumim doar cu atat si sa coboram.

IMAG8611iezer

Pe Culmea Vacarea, in apropiere de Varful Catunu, norii imensi care ne acopereau au inceput sa se despice inaintea noastra, dezvaluind treptat un peisaj fermecator. Pe masura ce evadam din voalurile lor, soarele inunda, cu lumina calda a dupa-amiezii, culmile domoale ale Iezerului. Stapanii albi ai cerului alunecau prin vai, adunandu-se intr-o mare umeda si diafana. Urma sa ne afundam in ea curand, pe poteca ce cobora lin spre padure. Zaboveam. Ne plimbam incet prin Raiul muntilor, lasand sa ne patrunda in suflet clipe de neuitat si imagini din care, candva, ne vom crea vise.

IMAG8663iezer
Priveliste spre Creasta Muntilor Iezer de pe Culmea Vacarea
IMAG8677iezer
Muntii Iezer, pe Culmea Vacarea
IMAG8697iezer
Pe Culmea Vacarea spre marea de nori 

Am ajuns la cabana la lasarea intunericului, in pas domol, cu bocancii inundati de apa si cu inima inundata de frumos. Ne-am strans in jurul mesei si am ramas pana tarziu de dragul povestilor cu parfum si gust de vin rosu.

A doua zi, la micul dejun am savurat cafeaua asezonata cu glume, iar mancarea cu alte istorisiri pline de haz. Sa fie, oare, acesta inceputul unei zile senine? In inimile noastre sigur asa era. Am pornit la drum cu gand sa ajungem pe Varful Papusa, fara sa ne mai pese de prognoza meteo. Ne-am inceput urcarea printre brazi, pe drumul forestier umbros, cu miros de rasina. Ne miscam sprinteni, inviorati de racoarea diminetii. Mai sus, pe poteca impadurita care urca spre stana, se auzeau cateva inaripate ce cantau de zor la vederea ultimei pete de albastru de deasupra. La iesire in golul alpin o multime de nori mari si gri acoperea intreaga Creasta a Muntilor Iezer. Varful Papusa era prizonierul stapanilor ceresti. Inaintam spre ei fara teama, chiar daca stiam ca urmau sa ne inconjoare, sa ne ameninte cu viscol si sa ne rapeasca toata frumusetea peisajului.

IMG_20170326_154325

Primii fulgi de ninsoare, manati de vant, au inceput sa ne atace fetele. Frigul ni se strecura prin haine. Ne-am aparat cum am stiut mai bine, cu ochelari si imbracaminte groasa, si ne-am continuat urcarea. De data aceasta vremea ni se impotrivea cu indarjire, fiecare pas catre varf insemna din ce in ce mai mult disconfort. Adesea rafalele ne taiau respiratia si incercau sa ne impinga inapoi. Marcajele erau aproape invizibile. Doar glasurile noastre razbateau ocazional din suieratul nebun al vantului, pentru a nu ne rataci unii de ceilalti. Daca nu as fi avut experienta atator trasee parcurse pe vreme rea, cu siguranta as fi renuntat sa-mi ating obiectivul propus. Cu toate acestea, nu pericolul ar fi fost cel care m-ar fi intors, ci disconfortul resimtit. Uneori, imi place sa-mi testez limitele in conditii de vreme vitrega. Este un joc al rabdarii pe care il joc cu mine insami. In ziua aceea aveam ocazia perfecta pentru a-l juca din nou.

IMAG8706iezer
Coborare de pe Varful Papusa

Atat de mult am mers prin ceata deasa incat, cand am dat de placa pe care scria Varful Papusa, parca nu ne venea sa credem ca am reusit. Aceasta tablie era singura certitudine ca ne aflam pe varf, in jur nu puteam distinge nimic mai mult decat o mare difuza de alb. Am mai fost in acest loc si cand soarele lumina muntii, in urma cu vreo doi ani. Ce peisaje minunate am vazut, atunci! Am putut admira semetele varfuri ale Fagarasului innobilate de albul imaculat al iernii, profilate pe seninul cerului. O frantura de Rai prin care imi puteam plimba ochii si gandurile.

IMAG8703iezer
Varful Papusa (2393 m)

IMG_20170326_144253iezer

La coborare de pe Varful Papusa am fost impinsi de la spate de vant, aproape ca pluteam linistiti pe aripile sale. Din cand in cand norii se ridicau mai sus de noi, lasandu-ne sa privim o parte din creasta, apoi reveneau, invaluind totul. Astfel ne puneau la lucru imaginatia. Mai jos, in timp ce mergeam prin padure, soarele si-a facut aparitia in ciuda faptului ca cerul continua sa fulguiasca. Ce rasplata mai mare ne putea oferi natura? Dansam printre stelute de nea si raze de soare. Totul stralucea in jur!

Am revenit la Voina, pe drumul care trece pe langa Cabana Cuca. Acesta serpuieste de-a lungul apei, printre brazi batrani, puieti tineri, locuri splendide de campat si pajisti cu branduse proaspete. Mi-am promis sa revin in acele locuri, sa petrec o seara la foc, in linistea codrului, alaturi de prieteni dragi si povestile lor incantatoare.

IMAG8723iezer

In calatoria noastra prin Muntii Iezer, poate ca nu am reusit sa evadam din norii cerului, de cate ori ne-am fi dorit, insa am invatat sa trecem dincolo de propriile ganduri care ne incetoseaza cararea spre reusita si bucurie, purtand mereu o raza de soare in suflet.

Text si fotografii: Georgiana Modrescu (pentru fotografiile cu mine si catelul ii multumesc lui Andrei!)

 

 Muntii Cozia. Trasee pentru toate anotimpurile

Muntii Cozia se afla la aproximativ 20 de km la nord de Ramnicu Valcea, pe partea dreapta a Vaii Oltului, la sud de Crestele Fagarasului, in apropiere de Localitatea Caciulata. Sunt munti cu altitudini modeste, cel mai inalt varf (Ciuha Mare) avand 1668 m. In ciuda acestui fapt, beneficiaza de un relief abrupt si de o diferenta de nivel considerabila fata de localitati (peste o mie de metri). Padurea acopera mare parte a masivului, adapostind nu doar vietuitoare felurite si poteci domoale, ci si zone stancoase de o deosebita frumusete, acoperite cu o vegetatie specifica locului (fagi, stejari, pini, mesteceni etc. ), numeroase puncte de belvedere aflate pe margini de prapastii, manastiri, calugari si credinta.

imag6916cozia
Belvedere in Muntii Cozia
imag6955cozia
Manastirea Stanisoara

In golul alpin, Cabana Cozia isi asteapta oaspetii cu portile deschise tot timpul anului. Multi drumeti aleg sa ramana peste noapte aici, pentru a se bucura de apusurile si rasariturile spectaculoase. Si traseele de o zi pe aceste meleaguri au, de asemenea, farmecul lor. Panoramele largi asupra piscurilor fagarasene, meandrele Oltului afundate in padurile dese, privelistea captivanta a Builei, poteca decorata cu mesteceni si  macesi sunt doar cateva dintre darurile pregatite de natura pentru iubitorii de salbaticie.

Fiecare anotimp imbraca Muntii Cozia in straiele incantatoare ce pot fi admirate pe tot parcursul anului. Traseele sunt accesibile si iarna, fiind mai rar expuse pericolelor de avalansa, iar regiunile problematice pot fi ocolite.

img_1509cozia
Cabana Cozia

Trasee si circuite in Muntii Cozia:

(Puteti descarca track-urile sau urmari harta in paralel cu descrierile traseelor aici.)

  1. Manastirea Stanisoara (730 m) – Cabana Cozia (1573) – Refugiul Turneanu (1320 m) – Stana Turneanu (1115 m) – Manastirea Stanisoara (730 m).

Durata aproximativa: 6 ore.

Diferenta de nivel aproximativa: 840 m.

Nivel de dificultate: mediu, mediu- dificil (pe timp de iarna).

Marcaje: banda albastra, de la Manastirea Stanisoara pana la Cabana Cozia, apoi banda rosie care trece pe langa Refugiul Turneanu si Stana Turneanu si continua descendent, prin padure, pana cand intersecteaza banda albastra. De aici se merge spre stanga pana la Manastirea Stanisoara.

Descrierea traseului: Traseul urca prin padure, pe pante abrupte. Drumetilor incepatori, acestea le pot parea solicitante, in schimb, celor bine antrenati – tocmai  bune pentru mentinerea tonusului muscular. De-a lungul drumului, in zonele stancoase, se gasesc diferite puncte de belvedere asupra imprejurimilor si bancute pentru odihna. In partea superioara a traseului impadurit, zona stancoasa este amenajata cu lanturi, foarte utile in caz de vremea nefavorabila. Cararea intersecteaza unele izvoare din care se poate filtra si bea apa, atat la urcare cat si la coborare.

imag6972cozia
Pini pe stancile abrupte ale Coziei

Cabana Cozia ofera cazare si masa, pentru cei care doresc sa continue circuitul a doua zi. De aici se poate urca pe Varful Ciuha Mica (1629 m) sau pe Varful Cozia (numit si Ciuha Mare, 1668 m) si admira splendidele panorame ale  Vaii Oltului si ale muntilor salbatici din jur. Traseul marcat, care trece pe sub Varful Ciuha Mica spre Refugiul Turneanu, iarna, cand a acumulat multa zapada, poate prezenta unele riscuri de avalansa. O solutie ar fi ocolirea zonei  pe muchia creastei si abia apoi revenirea la marcaj. Drumetilor neexperimentati li se recomanda intoarcerea pe acelasi drum pe care au urcat.

imag7728cozia
Mare de nori in Muntii Cozia

Dupa ce paraseste golul alpin, poteca reintra in padure si coboara lin, printre conifere si mesteceni decorativi pe care fiecare anotimp ii impodobeste dupa bunul plac, astfel incat sa surprinda placut, ochiul avid de frumos al trecatorului. Putin ferit de privirile drumetilor se gaseste, in stanga potecii, Refugiul Turneanu – o casuta mica si curata, din lemn, in care pot innopta cel mult trei persoane. De la Stana Turneanu (o mica incapere de lemn parasita), drumul se bifurca: triunghiul rosu urmeaza traseul 3 (vezi mai jos), iar banda rosie coteste spre stanga, in unghi de 90 de grade, coborand abrupt prin padure. Urmeaza alte ferestre de belvedere ce ies la lumina dintre fagi, pe balcoanele de stanca, fiecare dezvaluind Muntii Cozia si imprejurimile lor din alt unghi. Cand banda rosie intersecteaza marcajul banda albastra, drumul trebuie urmat spre stanga, inca 1 km, pana la Manastirea Stanisoara. Aici se gaseste si un izvor amenajat. Din dreptul lui se poate urca spre stanga, in unghi de 90 de grade fata de traseu, inca aproximativ 500 de m, pe marcaj punct rosu (abia vizibil), pana la Cascada Grajdului.

imag7781cozia
Coborare pe Muchia Turneanu
  1. Traseul descris mai sus se poate lungi, incepandu-l de la Manastirea Turnu (350 m), ori de la Castrul Roman Arutela (300 m) sau din Satul Pausa (300 m).

Durata aproximativa (dus- intors pana la Manastirea Stanisoara, pe oricare dintre variante): 3-4 ore

Diferenta de nivel aproximativa: 400- 450 m.

Nivel de dificultate: usor.

Marcaje: Manastirea Turnu – Manastirea Stanisoara – banda rosie pana La Troita, apoi banda albastra.

Castrul Roman Arutela – Manastirea Stanisoara – cruce galbena pana La Troita, apoi banda albastra.

Satul Pausa – Manastirea Stanisoara – banda albastra.

Descrierea traseelor: Cele trei variante de traseu se intalnesc in punctul La Troita (680 m) si apoi au drum comun (2 km) pana la Manastirea Stanisoara. Ele sunt recomandate drumetilor care doresc sa faca o plimbare linistita prin padure sau celor care vor sa prelungeasca circuitul prezentat mai sus. Pe carare exista un punct de belvedere marcat cu indicator spre dreapta. De aici se urca pe stanca 30-40 de metri, pana in dreptul unui pin singuratic, de unde se poate admira frumusetea zonei.

imag6913cozia
Pinul singuratic al Coziei
img_1385cozia
Iarna in padure in Muntii Cozia
  1. Manastirea Turnu (350 m) – Manastirea Stanisoara (730 m) – Cabana Cozia (1573) – Refugiul Turneanu (1320 m) – Manastirea Turnu (350 m).

Durata aproximativa: 10 ore

Diferenta de nivel aproximativa: 1250 m

Nivel de dificultate: mediu-dificil, nerecomandat iarna (pe portiunea marcata cu triunghi rosu).

Marcaje: Banda rosie de la Manastirea Turnu pana La Troita, de aici banda albastra, care trece pe la Manastirea Stanisoara, pana la Cabana Cozia, apoi banda rosie spre Refugiul Turneanu si Stana Turneanu, de unde se continua pe triunghi rosu pana la Manastirea Turnu.

imag7762cozia
Ne afundam prin padure, in marea de nori

Descrierea traseului: Acest circuit are o parte comuna cu traseul 2 – de la Manastirea Turnu la Manastirea Stanisoara, continuandu-se cu traseul 1 pana la Stana Turneanu. De aici poteca, marcata destul de slab cu triunghi rosu, coboara la inceput lin, apoi mai abrupt, prin padurea ce nu prea pare sa fi vazut picior de om. Aceasta carare este pentru cei cu drag de aventura si salbaticie ori pentru cei care vor sa vada o alta fata a Muntilor Cozia, deoarece este plina de busteni cazuti si crengi alunecoase care ingreuneaza inaintarea. Traseul nu este recomandat iarna, din cauza unui pasaj mai expus, pe deasupra unei stanci abrupte, aflat in zona de padure din apropierea Manastirii Turnu. Este de dorit ca cei care merg pe triunghiul rosu sa aiba si traseul incarcat intr-o aplicatie GPS, astfel, evitand situatiile in care s-ar putea rataci din cauza marcajelor rare si sterse. Circuitul se poate face si in doua zile, cu innoptat la Cabana Cozia.

img_1586cozia_1
Trasee de iarna in Muntii Cozia

Atentie!  Zapada multa poate ingreuna parcurgerea traseelor. De aceea, iarna, timpul trebuie calculat in functie de aceasta.

In Muntii Cozia exista si alte trasee. M-am rezumat in a le descrie pe cele parcurse de mine pana in prezent, in speranta ca voi fi de ajutor celor care nu au ajuns inca sa le exploreze.

Cum se ajunge in Muntii Cozia?

Cu autoturismul personal:

Din Ramnicu Valcea se merge de-a lungul Raului Olt, prin Localitatea Calimanesti, apoi prin Caciulata. Se trece de Manastirea Cozia si, dupa aproximativ 700 de m, se traverseaza podul spre dreapta, peste Olt. In partea dreapta a podului se poate observa Castrul Roman Arutela. De aici, drumul la stanga duce la Manastirea Turnu, unde exista parcare, iar drumul spre dreapta merge in Satul Pausa, de unde se poate continua urcarea fie pe propriile picioare (pe poteca marcata), fie cu masina pana la Manastirea Stanisoara (pe drum).

img_1353cozia
Oltul, in drum spre Manastirea Turnu

Cu microbuzul sau autocarul:

Se merge cu autocarul pana in Autogara Ramnicu Valcea, iar de aici se ia microbuz pana in Caciulata (statia fiind in apropiere de Manastirea Cozia) sau pana in Calimanesti, urmand ca restul drumului sa fie parcurs pe jos. Astfel, din Calimanesti, cel mai apropiat traseu este cel care porneste din Satul Pausa (aflat la aprox. 3,5 km de statie). Iar cel mai apropiat traseul de Caciulata, este cel care incepe din dreptul Castrului Roman Arutela (aflat la aprox. 1,5 km de statie). Tot din Caciulata se poate ajunge la Manastirea Turnu mergand aprox. 2,5 km, din dreptul ei incepand un alt traseu marcat.

img_1526cozia

Echipament necesar:

Bocanci, pelerina de ploaie, haine de munte specifice anotimpului si conditiilor meteo.

Apa (eventual filtru de apa), mancare pentru drum.

Coltari si bete de trekking sau piolet (pe timp de iarna).

Harta si/sau aplicatie GPS cu traseele incarcate.

imag7024cozia
Rasarit de soare peste marea de nori

Text si fotografii: Georgiana Modrescu