Doua zile. 50 de km. De doua ori Varful Omu (circuit cu peisaje impresionante in Bucegi)

De aproape trei luni am inceput antrenamentele pentru un nou traseu de lunga durata pe care am de gand sa-l parcurg in aceasta vara, alaturi de prietena mea Catalina. Anul trecut am facut Turul Mont Blanc-ului timp de 10 zile impreuna cu alti doi amici buni, Alex si Radu. Am invatat ca doar o conditie fizica foarte buna imi poate asigura reusita finalizarii unui Grand Randonnee, iar aceasta presupune o pregatire anterioara riguroasa, atat fizica cat si mentala. Pe scurt, ne-am facut program ca in fiecare miercuri sa alergam, pe teren denivelat aproximativ 14 km, iar sambata si duminica sa urcam la munte in jur de 25 de km pe zi daca avem rucsacul usor, respectiv 20 de km pe zi daca rucsacul contine si cort, sac de dormit si alte echipamente grele. Din punct de vedere al pregatirii mentale, am ales sa mergem pe trasee montane indiferent de conditiile meteorologice anuntate, insa cu grija pentru a nu ne pune viata in pericol. Fiecare situatie tensionata reprezinta pentru noi o sansa de a invata si de a castiga rabdare. Consider ca rabdarea este un alt ingredient important in parcurgerea unui traseu de lunga durata, in lipsa acestuia simpla putere fizica devine insuficienta.

In iarna trecuta am evitat Bucegii stancosi si predispusi adesea la avalanse, alegand in schimb munti mai domoli cum ar fi Iezer, Baiului, Grohotis, Cozia sau Ciucas. Cu toate acestea, imi era dor de Bucegi, de peretii lor spectacolosi, de vaile grandioase, de crestele cu piscuri ascutite si potecile ametitoare, de norii care le bantuie crestele, de vantul cu miros alpin… Asa am decis ca urmatorul antrenament va avea loc in acest masiv impresionant, chiar si cu riscul ca ceata sa ne rapeasca mare parte dintre peisaje din cauza vremii instabile anuntate. Pentru a simula cat mai bine situatia unui Grand Randonnee, am hotarat sa urcam de doua ori la Varful Omu, in doua zile, realizand urmatorul circuit:

Sambata: Cabana Gura Diham (982 m) – Pichetul Rosu –Varful Bucsoiu (2492 m) – Varful Omu (2507 m) – Muchia Ciubotea – Bran (720 m); Distanta: 26 km; Diferenta de nivel aproximativa: +1600 m, – 1800m.

Duminica: Bran (720 m) – Valea Gaura – Varful Omu (2507 m) – Valea Cerbului – Cabana Gura Diham (982 m). Distanta: 25 km; Diferenta de nivel aproximativa: +1850 m, – 1600m.

Acest traseu are o diferenta semnificativa de nivel, suficienti kilometri pentru a reprezenta o provocare interesanta, portiuni stancoase si abrupte care solicita atentia, vai si creste de o deosebita frumusete, o cabana unde sa luam masa de pranz si multe surprize meteorologice. (Puteti descarca traseul aici.)

Sambata, la ora 9:30 ne-am inceput ascensiunea prin padure, intr-un ritm energic, plin de veselie. Am ajuns la Cabana Poiana Izvoarelor aproape fara sa ne dam seama. Ne-am refacut rezervele de apa, din izvor. Pe crestele Bucegilor se plimbau nori mari, albi si pufosi. Am trecut prin Pichetul Rosu unde am urmat marcajul cu banda rosie spre Varful Omu (marcajul este comun cu cel care merge la Malaiesti, triunghi rosu, aproximativ o ora si jumatate). Traseul urca prin padure uneori mai abrupt, alteori pe curba de nivel, pana ce iese intr-un punct de belvedere. La aproximativ 40 de m de acesta se gaseste un indicator care arata ca drumurile se bifurca: cel din dreapta merge spre Malaiesti iar cel din stanta spre Varful Omu.

IMAG0407omu
In urcare spre Varful Bucsoiu

Era aproape ora 12:00 cand am inceput sa parcurgem urcarea sustinuta si interminabila spre Varful Bucsoiu. La jumatatea pantei, chiar in zona amenajata cu lanturi am auzit un tunet. In departare norii gri inchis se adunasera si veneau spre noi. Am ramas in zona cu jnepeni, la adapost, nedorind sa inaintam spre creasta pana nu aflam cum evolueaza vremea. Crucile frecvent intalnite pe potecile din Bucegi amintesc iubitorilor de drumetie ca nu este bine sa desconsidere fortele naturii, iar cararea aleasa de noi este plina de asemenea monumente funerare. In lipsa de alta ocupatie am inceput sa urmarim jocul norilor.  Veneau din departare cu perdele de ploaie, ne acopereau cu totul de nu mai zaream nimic in jur, apoi se deschideau ca o cortina si ne dezvaluiau peisaje ce pareau a fierbe. Aveam impresia ca timpul grabit pusese stapanire pe cer si misca norii cu o viteza uimitoare.

IMAG0414omu

Jumatate de ora mai tarziu, soarele ne-a incurajat sa urcam din nou. Cu cat ajungeam mai sus, cu atat aveam impresia ca ne plimbam prin gradina Raiului. Zaream, printre voalurile cetii, frumoasa vale a Malaiestiului, cu Brana Caprelor si turnurile ei ascutite, iar deasupra muntilor inconjuratori admiram un incantator spectacol de raze si aburi albi.

IMAG0430omu_1
Printre perdele de nori spre Varful Bucsoiu
IMAG0438omu
Muntii Bucegi – un vis invaluit de nori

IMAG0443omu

 

Varful Bucsoiu ne astepta pudrat cu alb, fiindca tocmai ninsese, la fel si fratele sau mai mare, Varful Omu. Ne-am oprit la cabana pentru masa de pranz, ne-am incalzit cu un ceai si o ciorbita, ne-am odihnit bine si, abia cand ne-a intrat frigul in oase, ne-am hotarat sa plecam. In jur de ora 17:00 afara a inceput sa ninga si sa fie ger, asa cum este iarna. Ne-am continuat drumetia zgribuliti, cu speranta ca ne vom reincalzi dupa cateva minute de efort. Ne amuzam fantastic la ideea ca in trei zile urma sa vina vara calendaristica iar pe noi picau fara incetare fulgii de zapada. Ningea “torential”.

IMAG0451omu_1
Pe Varful Bucsoiu. Octavian, Catalina si Geo
IMAG0455omu
Georgiana Modrescu pe Varful Bucsoiu
IMAG0464omu
Poteca de la Bucsoiu la Varful Omu, inzapezita cu trei zile inainte de venirea verii.

Triunghiul galben ne-a condus pe Muchia Ciubotea. Stiam ca urmeaza niste panorame incredibile pe traseul ce coboara pana in Bran, insa nu speram sa mai vedem nimic din ele din cauza norilor lipiti de pamant. Admiram doar florile colorate din iarba care, acoperite de stratul alb, nu mai aveau culorile atat de stridente.

IMAG0471omu
Coborare prin ceata pe Muchia Ciubotea

In timp ce in minte mi se derulau cele mai frumoase imagini ale locului, pastrate in amintire din anii anterioari, cerul a inceput sa se deschida iar soarele sa invadeze totul, cu lumina si caldura binefacatoare. Priveam muti de uimire cum norii transforma privelistile de la o secunda la alta, intr-un ritm ametitor. Am ramas acolo fara sa ne dam seama cum zboara timpul si, odata cu el, orele noastre de lumina. Ne straduiam sa prindem in fotografii esenta libertatii.

IMAG0495omu
Muchia Ciubotea si ale ei peisaje ireale
IMAG0493omu_1
Muchia Ciubotea, calcand pe nori.

Drumul spre Bran urma firul vaii strajuita de pereti verticali si inalti. Am trecut cu atentie cateva portiuni mai abrupte, cu zapada ramasa din iarna si apoi am urmat poteca care serpuia lin spre padure. Ultimele raze de soare radiau din umbra unor nori voluminosi, spre apus. Codrul ne astepta invesmantat in muschi moale, sa-i calcam pe poteca prea putin umblata si sa-i admiram salbaticia. Eram singurii trecatori care-l salutam in acea zi. Aproape de lasarea intunerucului am dat de drumul forestier pe care am mers pana in Bran, la pensiunea unde urma sa dormim.

IMAG0512omu
Portiuni care inca mai au zapada netopita, in aproperea verii, in Muntii Bucegi
IMAG0516omu
Coborare de pe Muchia Ciubotea, prin vale pana in Bran
IMAG0542omu
Portiuni stancoase si grohotisuri
IMAG0562omu
Apus spre Bran pe Valea Ciubotea

Duminica. Am dormit doar patru ore, caci atatea ne-au ramas dupa ce am facut cumparaturile si am luat masa de seara, lungindu-ne la vorba. Ne-am trezit cam somnorosi, am luat micul dejun si am pornit hotarati sa mai traversam o data muntele pentru a ajunge la masina. Vom urca pe una dintre cele mai frumoase vai din Muntii Bucegi – Valea Gaura (marcaj cruce rosie).

La ora 9:30 am parasit pensiunea, indreptandu-ne cu voie buna spre munti. Priveam totusi cu teama la norii plumburii ce luasera in stapanire inaltimile stancoase. Pareau mai compactati decat cei din ziua precedenta. Ma gandeam ca vremea capricioasa ne-ar putea impiedica sa ajungem la masina. Mi-ar parea rau sa fim nevoiti sa ne intoarcem in Bran, iar de acolo sa luam autobuzul si trenul.

IMAG0595omu
Muntii Bucegi incarcati de nori, vazuti din Bran

Urcarea sustinuta, prin padute, pe urme de urs imprimate proaspat in noroi, ne-a scos in saua La Polite. De acolo am coborat putin tot printre copaci, pana ce am ajuns intr-o poiana mare care ne anunta ca am intrat pe Valea Gaura. Cateva conuri fragede inroseau varfurile crengilor unor molizi. Spre Varful Omu zaream din ce in ce mai des petice de senin, vremea parea sa tina cu noi.

IMAG0605omu
Conuri de brad, la sfarsit de primavara
IMAG0612omu
Intrare pe Valea Gaura

Incercam cu disperare sa cuprind in cadrul fotografic peretii prea inalti ce asteptau cu bratele deschise sa ne ureze bun venit. Intr-o asemenea imbratisare a muntelui nu ai cum sa te simti altfel decat parte din acea imensitate fara limite. Si cu uimire te intrebi, cum pot muntii, oare, sa incapa cu totul in inima mica a omului?

IMAG0613omu
Peretii imensi ai Vaii Gaura
IMAG0685omu
In urcare spre Varful Omu prin Valea Gaura

Una dintre atractiile Vaii Gaura este Cascada Moara Dracului care poate fi vizitata daca te abati cinci minute de la traseu urmand indicatorul spre stanga, pe marcaj punct rosu. Am zabovit si la aceasta vreo jumatate de ora, caci este imposibil sa o privesti si sa nu ramai fermecat de aspectul ei.

IMAG0639omu
Cascada Moara Dracului de pe Valea Gaura

Am mers mai departe, prin poiana cu gentiene, urcand prin peisajul stancos, din ce in ce mai abrupt, amenajat cu lanturi, si apoi am traversat cateva limbi de zapada. In amintirea iernii ne-am gandit ca o bulgareala, in apropierea sezonului estival, nu strica, asa ca, pana am ajuns in caldarea superioara, cu asta ne-am indeletnicit.

IMAG0703omu
Portiune de lanturi pe Valea Gaura
IMAG0696omu
Valea Gaura

IMAG0720omu

 

Vantul a inceput sa isi faca simtita prezenta la inaltime, zapada inca netopita era dovada faptului ca frigul nu parasise locul odata cu venirea verii. Cerul se juca cu norii creand fel de fel de peisaje dramatice, doar cat sa le pozam noi, caci apoi le destrama din nou pentru a lasa loc razelor sa ne mangaie pielea obrajilor.

IMAG0730omu
Valea Gaura vazuta din Saua Hornurilor
IMAG0729omu
Urcare spre Omu din Ultima Caldare a Vaii Gaura

Dupa o urcare sustinuta pana in Saua Hornurilor, am continuat traseul pe curba de nivel spre Varful Omu. Admiram Turnurile Tiganesti cu formele lor crenelate, caldarile glaciare ale Malaiestiului, Bucsoiu incetosat si stancos, cu Brana Caprelor care trecea discreta pe sub el. Frumosi si surprinzatori sunt Muntii Bucegi, iar cine nu i-a descoperit si pe partea aceasta nu le cunoaste cu adevarat caracterul. Am mancat pranzul in acelasi loc ca in ziua precedenta, la cabana Omu. O iahnie de fasole si un ceai cald era exact ce ne trebuia pentru a ne reface rezervele de energie. Urma coborarea pe Valea Cerbului (marcaj banda galbena).

IMAG0735omu_1
Privire spre Turnurile Tiganesti, Muntii Bucegi

Ora 16:00. Valea Cerbului este un loc desprins dintr-o lume ideala. Am admirat-o de nenumarete ori din toate unghiurile posibile si nu cred ca ma voi putea plictisi vreodata de privelistile sale surprinzatoare. Am ametit plimbandu-ma cu privirea prin rapele ei lungi, cu ani in urma, in timp ce cataram Acele Morarului, ori cand traversam Brana Mare a Costilei. Am uitat adesea ca timpul este trecator si am ramas profund impresionata, cand Valea Cerbului mi-a infatisat peretii sai stancosi, cu forme impunatoare, incremenite maiestuos vreme de milioane de ani. Am gasit-o uneori inundata de nori in timp ce, la inaltimea Varfului Omu, cerul stralucea senin, iar alteori am surprins-o amenintata de trasnete si tunete cumplite. I-am vazut iarba si zadele ingalbenite de toamna ori potecile albite imaculat de primele zapezi ale sezonului rece, am regasit-o cu garofite roz si parfum delicat de primavara si astept nerabdatoare sa revin in paradisul ei verde vara, in cautare de flori de colt si capre negre.

IMAG0753omu
Coborare pe Valea Cerbului. In departare, spre stanga, se vede Varful Costila
IMAG0770omu
Valea Cerbului in lumina dupa-amiezii

Cea ma buna lumina in care poti vedea Valea Cerbului este, cu siguranta, lumina dupa-aminezii. Atunci umbrele contureaza peretii prapastiosi si accentueaza culorile intregului peisaj. Acesta a fost si motivul pentru care am preferat sa ne petrecem ultimele ore din traseu bucurandu-ne de minunatiile zonei, dezmierdati de soarele caldut.

IMAG0768omu
Traversand limbi de zapada netopite de pe Valea Cerbului
IMAG0779omu
Acele Morarului vazute de pe Valea Crebului

Astfel, am coborat fara graba pana cand am ajuns in padure. Abia acolo am inceput sa simtim racoarea inserarii si, fara sa realizam, am accelerat ritmul pana la masina. Am ajuns la ora 19:41, cu putin inainte de lasarea noptii, unii mai obositi, altii mai putin obositi, insa toti patru fericiti.

Asa a decurs unul dintre nenumaratele noastre antrenamente saptamanale pentru traseul de lunga durata pe care urmeaza sa pornim in curand. Probabil ca cei 50 de km parcursi de noi, urcand de doua ori in zile consecutive la Varful Omu, nu par foarte greu de realizat. De fapt, pentru unii drumeti pot reprezenta un traseu ideal pentru weekend. La noi dificultatea apare fiindca facem asta, in fiecare sambata si duminica, in timp ce in cursul saptamanii lucram opt ore pe zi, incercand sa ne indeplinim in restul timpului si alte indatoriri. Prietenii ne intreaba adesea cum reusim sa tinem ritmul. Raspunsul ar fi ca ne-am inhamat cu buna stiinta la un program foarte solicitant, deoarece in lipsa acestuia visul nostru nu ar putea deveni realitate. Oricat ar fi de dificil, iubim ceea ce facem! Voi incerca sa va tin la curent cu aventurile noastre viitoare mai ales pe pagina de facebook Calatorii in salbaticie.

Traiti-va visele!

Text si fotografii: Georgiana Modrescu

Reclame

2 gânduri despre „Doua zile. 50 de km. De doua ori Varful Omu (circuit cu peisaje impresionante in Bucegi)

  1. Cat de bine se impleteste fotografiatul cu drumetiile! Am sa enumar doar cateva dintre ele: 1. Iti reincarci bateriile dupa o saptamana de munca. 2. Faci miscare ceea ce e buna pentru sanatate. 3. Ramai cu amintiri foarte frumoase. Iar daca le suprinzi si cu aparatul foto este wow. Le impartasesti si celorlati. Va multumesc pentru articol!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s