Trasee in Muntii Fagaras de la Piscul Negru la peste 2500 de metri

Fie ca esti incepator, fie ca iti plac aventurile montane mai provocatoare, vei gasi in acest articol trasee care au diferite nivele de dificultate. Mergand pe ele vei descoperi spectaculoasa lume a Muntilor Fagaras, de la poalele impadurite si scaldate de izvoare pana la stancile lipsite de vegetatie si bantuite adesea de nori.

Piscul Negru este un mic complex de pensiuni, cladiri si o manastire, construite de-o parte si de alta a Transfagarasanului (DN7C), situat la 12 km mai sus de Lacul Vidraru, de-a lungul apei Paraului Capra. In zona exista posibilitatea de a campa langa masina, in locuri special amenajate. Din Piscul Negru, aflat la altitudinea de 1200 m, se poate urca pe trei dintre varfurile de peste 2500 de metri din Muntii Fagaras: Lespezi, Caltun (numit si Cornul Caltunului) si Negoiu, sau se poate vizita Lacul Caltun aflat la 2136 m. Am sa descriu in cele ce urmeaza fiecare varianta de traseu in parte. Poti urmari harta si descarca track-urile aici.

IMAG1406negoiu
De la Piscul Negru spre Lacul Caltun, pe langa apa Paraului Capra
  1. Piscul Negru (1200 m) – Lacul Caltun (2136 m) – retur

Durata: 6 ore

Diferenta de nivel aproximativa: +900 m/ -900 m

Distanta: 12 km

Nivel de dificultate: usor – mediu

Descriere: Traseul incepe unde se termina drumul de masina, care trece prin fata manastirii, si este marcat cu triunghi albastru. El urca lin, de-a lungul paraului, prin padurea umbroasa, traverseaza apa pe un pod care nu inspira prea multa incredere si iese la lumina soarelui, oferindu-ti primele privelisti splendide ale locului. Pe timp de vara, din peretii stancosi ce abunda in vegetatie, curg cascade incantatoare. Abia dupa ce vei traversa pentru a doua oara apa, pe o punte ascunsa de arbusti, sau sarind din piatra in piatra peste parau, urcarea va deveni mai solicitanta. Poteca trece printre jnepeni si tufe de afin. In luna august, cand se coc delicioasele fructe de padure, este de preferat sa mai socotesti o ora in plus la traseu pentru a te bucura din plin de acestea. Intreaga zona este un paradis salbatic, imbibat in verde si scaldat in izvoare. Mai sus, cu cat te apropii de Lacul Caltun, cu atat muntele isi schimba infatisarea, iarba este acoperita cu bolovanii macinati de vanturi, inghet si ploi, desprinsi din piscurile stancoase de deasupra. Urcusul pare interminabil, mai ales in zilele caniculare de vara, insa, cand te astepti mai putin, atunci iti apare in fata privelistea racoroasa a Lacului Caltun, alaturi de care se gaseste si refugiul cu acelasi nume (cel vechi, caci cel nou este putin mai sus de lac, pe partea dreapta, cum privesti spre Varful Laitel). Daca doresti sa urci pe Varful Negoiu in doua zile, ai putea sa campezi in zona Lacului Caltun si sa-ti incepi ascensiunea a doua zi. Detalii despre traseu gasesti la punctul urmator.

Important! Apa potabila se gaseste la 15 minute mai jos de Lacul Caltun, in apropiere de indicatorul cu sageti, unde apa izvoraste direct din pamant (vezi harta).

IMAG1421negoiu
De la Piscul Negru spre Lacul Caltun prin vegetatia luxurianta
IMAG1423negoiu
Peisajul devine stancos in apropiere de Lacul Caltun
IMAG1472negoiu
Lacul Caltun si Refugiul Caltun (cel vechi)
  1. Piscul Negru (1200m) – Lacul Caltun (2136 m) –Strunga Doamnei – Varful Negoiu (2535 m) – retur 

Durata: 9 ore

Diferenta de nivel aproximativa: +1300 m/ -1300 m

Distanta: 18 km

Nivel de dificultate: mediu – dificil

Descriere: Din Piscul Negru pana la Lacul Caltun am descris traseul la punctul anterior. De la Lacul Caltun la Varful Negoiu, peisajul se schimba radical fata de cel anterior, fiind preponderent stancos si abrupt, si dezvaluie privelisti uimitoare asupra Crestei Fagarasului. Primul pas este sa urci printre lespezile imensele, marcate cu banda rosie, pana in Portita Caltunului. Acesta este un punct de belvedere deosebit asupra zonei: privind in urma vei vedea caldarea graciara cu lacul, abruptul spectaculos al varfurilor Lespezi si Caltun si continuarea crestei spre Varful Moldoveanu, iar uitandu-te inainte vei observa potecuta firava ce traverseaza panta plina de grohotis, strajuita de stanci impunatoare, pe care vei merge spre Strunga Doamnei. Denumirea ei pare sa-i incurajeze pe drumeti, insa Strunga Doamnei trebuie parcursa cu prudenta, ea fiind abrupta si amenajata cu lanturi. Marcajul prin strunga este banda galbena si continua pana la Varful Negoiu, pe poteca aeriana, printre bolovani, lespezi si grohotisuri. Bucuria de a ajunge pe Negoiu este dubla, pe de o parte faptul ca ai reusit sa te cateri printre ghearele stancoase ale muntelui si sa ajungi atat de sus, iar pe de alta parte faptul ca poti privi Creasta Fagarasului asemeni unui vultur care zboara la inaltime, printre nori. Vei experimenta un minunat sentiment de libertate. Revenirea la Piscul Negru se face pe acelasi traseu, deci este de dorit sa pastrezi energie si pentru coborare.

Atentie! Chiar si pe timp de vara, in luna iunie, in apropierea varfului se mai gaseste zapada. Traseul nu este recomandat pe vreme nefavorabila, fiind expus la vant si descarcari electrice, iar iarna este interzis! Apa potabila se gaseste la 15 minute mai jos de Lacul Caltun, in apropiere de indicatorul cu sageti, unde apa izvoraste direct din pamant (vezi harta).

IMAG1387negoiu
Coborare pe lespezi stancoase din Portita Caltunului spre Lacul Caltun
IMAG1384negoiu
Lacul Caltun vazut din Portita Caltunului
IMAG1380negoiu
Coborare din Strunga Doamnei spre Portita Caltunului
IMAG1373negoiu
Strunga Doamnei
IMAG1367negoiu
Portiuni cu zapada, la sfarsit de iunie, inainte de Varful Negoiu
  1. Piscul Negru (1200m) – Stana Lespezi – Varful Lespezi (2522 m) – Culmea Podeanu – Stana Lespezi – Piscul Negru

Durata: 8 ore

Diferenta de nivel aproximativa: +1300 m/-1300 m

Distanta: 14 km

Nivel de dificultate: mediu

Descriere: Traseul incepe din parcarea de langa Cabana Piscul Negru, prin padure, pana la Stana Lespezi, apoi continua pe Piciorul Lespezilor, in urcare continua, prin gol alpin. Marcajul este punct rosu. Desi urca la aproximativ aceeasi altitudine ca cea a Varfului Negoiu, traseul pe Varful Lespezi nu este deloc expus si nici nu are portiuni stancoase dificile, insa presupune rezistenta fizica la efort, deoarece cararea este mereu ascendenta, iar diferenta de nivel relativ mare. Vara, cand rododendronul este inflorit, muntele capata culoare, facand ca rocile terne ale Fagarasului sa devina mult mai atractive pentru drumetii iubitori de frumos. Pe tot parcursul sau te poti bucura de peisaje ample, dar punctul culminant in aceasta privinta in vei gasi cand vei ajunge pe varf. De aici poti arunca o privire direct spre Lacul Caltun, aflat la aproape 400 de metri sub picioarele tale – o adevarata piscina glaciara, sau te poti uita spre varfurile Caltun si Negoiu, care se inalta semete catre soare, cu piscurile lor asprite de vant si spalate de furtuni. Intoarcerea se poate realiza pe acelasi traseu sau prin Valea Lespezi (continuand marcajul punct rosu) ori prin Muchia Podeanu (marcaj: banda albastra pana in Saua Podeanu, apoi cruce rosie pana la Stana Lespezi). Pentru cei cu experienta in catarare, traseul poate continua spre Varful Caltun pe o portiune nemarcata. Aflati detalii la punctul urmator.

Important! Traseul de la Piscul Negru pana pe Varful Lespezi nu este recomandat iarna persoanelor neexperimentate, deoarece, din cauza zapezii, poate necesita echipament tehnic, (coarda, hamuri, coltari, piolet) pe o portiune aflata la jumatate de ora de varf. Pe vreme nefavorabila traseul poate fi expus la vant si descarcari electrice. Apa se gaseste la Stana Lespezi.

IMAG1239negoiu
Varful Lespezi vazut de pe Piciorul Lespezilor
IMAG1258negoiu
Urcare din Piscul Negru pe Piciorul Lespezilor
IMAG1292negoiu
Lacul Caltun vazut de pe Varful Lespezi
IMAG1329negoiu
In mijloc se vede Varful Caltun (Cornul Caltunului) iar in dreapta Varful Negoiu
  1. Piscul Negru (1200 m) – Varful Lespezi (2522 m) – Varful Caltun (2510 m) – Caldarea Berbecilor (aprox. 2180 m) – Varful Negoiu (2535 m) – Strunga Doamnei – Lacul Caltun (2136 m) – Piscul Negru

Durata: 11 ore

Diferenta de nivel aproximativa: +1650 m/ -1650m

Distanta: 19 km

Nivel de dificultate: dificil. De pe Varful Lespezi pe Varful Caltun sunt portiuni tehnice si nu exista marcaj, insa se poate renunta la aceasta parte a traseului, coborand direct in Caldarea Berbecilor.

Descriere: La punctul anterior am descris traseul care pornespe de la Piscul Negru si ajunge pe Varful Lespezi. De aici se poate ajunge mai departe,pe Varful Caltun, insa fara marcaj. Exista doua variante de a ajunge: prima ar fi sa urmezi linia crestei, descatarand stancile abrupte ale Varfului Lespezi  si apoi sa urci pe  Varful Caltun, iar a doua ar fi sa cobori aproximativ  cinci minute spre Saua Lespezilor si sa mergi in directia Varfului Caltun pe sub Varful Lespezi, pana ce ajungi in saua dintre ele. Nu exista o poteca clara pe aceasta portiune. Urcarea in sa se face printr-un horn (care poate sa fie acoperit cu zapada chiar si vara), iar apoi se urca pe creasta spre Varful Caltun.

Pentru a continua traseul spre Varful Negoiu, trebuie sa revii pe Varful Lespezi, sa cobori in Saua Lespezilor, apoi sa mergi in unghi de 30 de grade fata de traseu, pe curba de nivel, spre Caldarea Berbecilor, pana ajungi la izvorul din vale. Aici vei intalni banda albastra care te va scoate in apropiere de iesirea din Strunga Doamnei. Este bine ca pe aceasta zona mai slab marcata sa ai traseul incarcat pe GPS sau sa ai in grup o persoana ca l-a mai parcurs. Daca simti ca ai suficienta energie, poti urca pe Varful Negoiu, mergand pe banda galbena spre stanga, daca nu, facand drapta, pe acelasi marcaj, te poti intoarce la Piscul Negru, pe la Lacul Caltun. Descrierea detaliata a acestei portiuni o gasesti la punctul 2.

Atentie! Traseul este interzis iarna si nu este recomandat pe vreme nefavorabila, existand posibilitatea de a fi expus la vant puternic si descarcari electrice! Apa se gaseste la izvorul din Caldarea Berbecilor.

IMAG1306negoiu
Spre Varful Caltun pe sub Varful Lespezi
IMAG1316negoiu
Varful Caltun (sau Cornul Caltunului)
IMAG1330negoiu
Intoarcere de pe Varful Caltun
IMAG1337negoiu_1
Caldarea Berbecilor
IMAG1347negoiu
Urcare spre Negoiu din Caldarea Berbecilor

Despre alte drumetii in salbaticia Muntilor Fagaras puteti citi:

Varful Moldoveanu – excursie de o zi prin cele mai spectaculoase peisaje alpine ale Romaniei

Tabara de baza: Valea Rea ( ziua 1)

Ce trebuie sa stii daca vrei sa parcurgi Creasta Fagarasului

Text si fotografii: Georgiana Modrescu

 

Reclame

Etape pregatitoare pentru succesul drumetiilor de lunga durata

Drumetiile de lunga durata pe munti reprezinta, pentru cei pasionati, calatorii de mai multe zile sau chiar de mai multe saptamani, intr-o lume stapanita de natura si nu de om, in care libertatea inseamna deopotriva bucurie si responsabilitate, iar reusita aduce multumire interioara, nu recunoastere exterioara. Parcurgerea unui astfel de traseu implica mai multe etape de pregatire:

  1. Documentarea traseului

Drumetiile de lunga durata se pot organiza pe trasee de tip Grand Randonnee , denumire europeana,  ori Long-Distance Trails , denumire americana, acestea fiind special marcate si amenajate in scopul explorarii unor regiuni interesante, care traverseaza, de cele mai multe ori, Parcuri Naturale si Nationale. Ele sunt impartite in etape orientative, in functie de numarul zilelor ce trebuie alocate pentru parcurgerea lor. Inainte de a porni la drum, este necesara documentarea despre traseul ales. Iata cateva intrebari al caror raspuns este important inainte de a hotari sa te aventurezi in orice drumetie de lunga durata.

  • Cati kilometri are traseul si cate zile dureaza?
  • Eu si echipa mea suntem antrenati pentru el?
  • In ce sezon este bine sa parcurg traseul?
  • Ce clima are locul in care voi merge?
  • Cum este terenul pe care voi pasi?
  • Care este echipamentul necesar?
  • De unde ma pot aproviziona cu apa si mancare?
  • Unde ma pot caza? Trebuie facute rezervari in prealabil?
  • Am voie sa campez? Unde si in ce conditii?
  • Am voie sa aprind focul? Unde si in ce conditii?
  • Care sunt sursele de apa?
  • Care sunt eventualele locuri in care ma pot adaposti in caz de vreme nefavorabila?
  • In ce limba ma voi intelege cu oamenii de acolo? Cunosc macar cateva fraze esentiale?
  • Ce asigurare medicala este potrivita in caz ca ma accidentez? Am card de sanatate european?
  • Cat ma va costa totul?

Drumetii de lunga durata pot fi organizate si la noi in tara, realizand treceri dintr-un masiv montan in altul, traversand creste lungi (Creasta Fagarasului, Creasta Muntilor Cernei, Muntii Vrancei etc.) sau chiar parcurgand intregul lant al Muntilor Carpati. Inainte de a te aventura pentru prima data, in afara granitelor Romaniei, pe trasee de zeci sau sute de kilometri, este de preferat sa faci astfel de excursii pregatitoare in tara ta. Doar asa vei invata din propriile greseli fara sa te doara prea tare, vei stii sa porti in rucsac doar echipamentul necesar si vei deprinde atitudinea potrivita pentru a reusi.

_P0A7867tmb
Turul Mont Blanc-ului – probabil cel mai frumos Grand Randonnee din Europa
  1. Formarea echipei

Echipa care te va insoti pe durata drumetiei, fie ca este formata din mai multe persoane, fie ca iti aduce alaturi un singur partener, are o importanta majora pentru bunul mers al lucrurilor. Conteaza mult ca toti membrii sa aiba nivelul necesar de antrenament, rabdare in situatiile dificile si tensionate, spirit de prietenie si un singur lider care sa ia deciziile.

Liderul este persoana de baza a echipei, omul cu experienta, cel care trebuie sa detina informatii despre traseu, despre membrii echipei sale si nivelul lor de pregatire, el este cel care va purta pe umeri responsabilitatea luarii deciziilor in momente limita si pe parcursul calatoriei.  Acesta nu trebuie sa aiba o atitudine autoritara fata de ceilalti ci, de cate ori este posibil, sa le ia in considerare dorintele. Insa, daca dorintele unui membru vor fi in detrimentul echipei, atunci liderul va tine cont de binele colectiv si va hotari in consecinta. Daca exista mai multi lideri, grupul se va divide din cauza eventualelor contradictii iar acest lucru poate pune in pericol nu doar finalizarea traseului ci, posibil, si viata celor lipsiti de experienta. Omul care conduce trebuie sa puna mai presus  de sine interesul echipei, sa actioneze din experienta, nu din orgoliu, sa se consulte cu cei priceputi inainte de luarea deciziilor. Membrii grupului vor beneficia de pe urma experientei organizatorului lor dar au si responsabilitatea de a-l asculta fara sa-i conteste hotararile. Pentru fiecare participant trebuie sa primeze bunul mers al echipei, nu interesul propriu. Informatiile adunate despre traseu, echipament, cazare, masa etc. este de dorit sa fie impartasite tuturor, iar excursiile si antrenamentele pregatitoare sa fie desfasurate in comun.

Daca toti membrii grupului au acelasi nivel de experienta si, de aceea, este greu sa fie stabilit un conducator, se pot formula inaintea plecarii reguli precise dupa care vor functiona, anticipand astfel eventualele contradictii. Regulile sunt de folos si pentru echipele care au organizator. Le poti formula raspunzand la intrebari precum:

  • Ce facem in caz ca cineva se accidenteaza?
  • Ce se intampla daca unul dintre noi nu mai vrea sa duca la final traseul?
  • Ce facem in caz ca se anunta vreme nefavorabila, continuam sau asteptam?
  • Ce facem daca apar descarcari electrice?
  • Cum impartim echipamentele comune: cort, aragaz, panou solar etc.
  • La ce ora plecam in traseu?
  • Care va fi ritmul de mers?
  • Cat de dese vor fi pauzele de odihna si cat vor dura?
  • Cum actionam la certuri urate? etc.

 Cand hotarasti sa pleci intr-o drumetie de lunga durata cu prietenii, pornesti cu gandul sa te relaxezi si sa faci sport prin locuri exotice, insa in realitate aceasta este doar partea plina a paharului. Este bine sa te uiti si la cea goala, pentru a o preveni ori pentru a stii cum sa iesi din situatiile dificile ce pot aparea.

_P0A8372tmb
Eu si echipa pe TMB
  1. Alegerea echipamentului

Echipamentul pentru drumetiile de lunga durata poate fi diferit de cel pentru excursiile de sfarsit de saptamana. In primul rand, acesta trebuie sa fie cat se poate de comod deoarece il vei folosi si il vei cara in spate cateva ore bune in fiecare zi, iar oboseala se va acumula treptat peste cea din ziua anterioara. In al doilea rand, obiectele necesare pentru supravietuire pe care le iei in rucsac nu e bine sa cantareasca mai mult de 15 kg: cort, sac de dormit, haine, mancarea pentru mai multe zile, arzator, vesela, apa, trusa de igiena personala, trusa medicala, baterii externe si incarcatoare, aparatul foto etc. (nu uita ca si rucsacul cantareste intre 1,5 si 2,5 kg!). Unii drumeti aleg sa urce cu rucsacuri mai grele. Medicii nu recomanda acest lucru din cauza presiunii prea mari care poate afecta, in timp, coloana vertebrala. De fapt chiar si cele mai putin de 15 kg pot cauza probleme. In concluzie, este bine sa iei cu tine doar obiectele de stricta necesitate.

Adeptii rucsacurilor foare usoare renunta uneori  la confort, pentru a cara mai putin.

  • Inlocuiesc cortul cu sacul de bivuac sau cu hamacul.
  • Au filtru de apa pentru a putea bea din oricare izvor intalnit in cale.
  • Renunta la butelie si arzator, gatind la foc de lemne, astfel putand sa arda si gunoaiele.
  • Cara mancare deshidratata pe care o hidrateaza la nevoie.
  • Au obiecte pe care le intrebuinteaza in mai multe scopuri. De exemplu: folosesc, pentru somn, hainele groase de drum impreuna cu un sac de dormit mai subtire.
  • Folosesc doar doua randuri de haine (tricou, sosete, lenjerie) pe care le spala zilnic.

Echipamentul poate sa difere si in functie de climatul zonei in care mergi, de relieful ei sau de anotimp, deci trebuie adaptat acestora. Daca mergi pentru prima data intr-o drumetie de lunga durata este bine sa alegi o zona care prezinta conditii asemanatoare cu cele existente in tara ta. Este intelept sa se tina cont si de flora si fauna regiunii, evitand astfel situatii precum dormitul cu mancarea in cort in locurile cu ursi, intepaturile unor insecte periculoase in lipsa unui spray impotriva lor, muscaturile unor serpi, scorpioni ori alte taratoare, atingerea unor plante otravitoare etc. In trusa medicala se adauga si medicamente necesare pentru tratarea sau prevenirea unor astfel de situatii.

Este de dorit ca lista de echipamente sa fie facuta impreuna cu toti membrii echipei si rucsacurile sa fie verificate inaintea plecarii. De asemenea, fiecare participant sa aiba harta, traseul si punctele esentiale ale acestuia incarcate intr-o aplicatie GPS, pe telefon sau folosind un dispozitiv dedicat.

IMAG3799tmb
Filtrand apa intr-o zi caniculara, la 2000 de metri altitudine, pe potecile TMB-ului
  1. Desfasurarea antrenamentelor

Specificul drumetiilor de lunga durata este ca, dupa primele zile, oboseala incepe sa se acumuleaze treptat in corp, acesta neavand timpul necesar pentru odihna. Parcurgerea unui astfel de traseu presupune o forma fizica generala foarte buna. Nu doar picioarele trebuie antrenate, ci si musculatura spatelui, pentru a sustine greutatea rucsacului si a face fata posturii verticale indelungate. Daca traseul implica portiuni de catarare, trebuie lucrata si musculatura bratelor. Antrenamentele se realizeaza in fuctie de specificul traseului, cu cel putin trei luni inainte, pentru a fi eficiente. Este bine ca liderul grupului sa stabileasca un antrenament suplimentar, dedicat oamenilor mai putin pregatiti din echipa, pentru a le dezvolta forta, rezistenta si increderea. Antrenamentele cu intregul grup sunt menite sa-i apropie pe membrii, sa le dezvolte rabdarea unul fata de celalalt, spiritul de prietenie si sa simuleze partial drumetia de lunga durata ce va avea loc. Antrenamentele individuale sunt menite sa-i aduca pe cei mai putin pregatiti la nivelul celorlalti din echipa. Atentie, obiectivele propuse trebuie sa poata fi realizabile, altfel atat cel care se va antrena suplimentar cat si restul grupului vor fi dezamagiti.

In paralel cu latura fizica, este foarte important sa fie pregatita si cea mentala. Ingredientul esential in drumetiile de lunga durata este rabdarea. Putem vorbi despre rabdarea pe care fiecare trebuie sa o aiba cu sine, cu propriile dureri ori ganduri care il impiedica sa mai inainteze, sau despre rabdarea capriciilor vremii, a drumului anevoios, a situatiilor neprevazute aparute din senin, si mai putem vorbi despre rabdarea coechipierilor mai plangaciosi, mai lenti, mai suparaciosi sau, dimpotriva, prea bine antrenati de nu-i mai ajungi din urma, cicalitori, autoritari, mandrii, etc. Este bine ca fiecare sa-si priveasca propriile defecte, evitand sa le priveasca pe ale celorlalti, deoarece nu exista om perfect. Aceasta ar trebui sa fie regula de capatai a echipei! Rabdarea se antreneaza in urma experimentarii unor situatii in mod direct. Echipa poate sa fructifice momentele tensionate prin care trece pentru a invata din ele si a trage concluzii folositoare pe viitor.

_P0A7889tmb
In coborare spre Orasul Les Houches, pe TMB

Am scris acest articol din dorinta de a-i sustine pe cei care vor sa exploreze lumea, asemeni mie, dedicandu-si timpul concediilor, ori vacantelor, pentru drumetii de lunga durata. Eu nu sunt ghid calificat, ci fac acest lucru din pasiune, iar sfaturile de mai sus sunt izvorate din experientele personale.

S-ar putea sa te inspire, in alegerea viitoarei excursii de lunga durata, jurnalul pe care l-am scris in timp ce parcurgeam Turul Mont Blanc-ului sau antrenamentele pe care le facem in prezent pentru urmatoarea drumetie.

Traieste-ti visele!

Text si fotografii: Georgiana Modrescu

 

Doua zile. 50 de km. De doua ori Varful Omu (circuit cu peisaje impresionante in Bucegi)

De aproape trei luni am inceput antrenamentele pentru un nou traseu de lunga durata pe care am de gand sa-l parcurg in aceasta vara, alaturi de prietena mea Catalina. Anul trecut am facut Turul Mont Blanc-ului timp de 10 zile impreuna cu alti doi amici buni, Alex si Radu. Am invatat ca doar o conditie fizica foarte buna imi poate asigura reusita finalizarii unui Grand Randonnee, iar aceasta presupune o pregatire anterioara riguroasa, atat fizica cat si mentala. Pe scurt, ne-am facut program ca in fiecare miercuri sa alergam, pe teren denivelat aproximativ 14 km, iar sambata si duminica sa urcam la munte in jur de 25 de km pe zi daca avem rucsacul usor, respectiv 20 de km pe zi daca rucsacul contine si cort, sac de dormit si alte echipamente grele. Din punct de vedere al pregatirii mentale, am ales sa mergem pe trasee montane indiferent de conditiile meteorologice anuntate, insa cu grija pentru a nu ne pune viata in pericol. Fiecare situatie tensionata reprezinta pentru noi o sansa de a invata si de a castiga rabdare. Consider ca rabdarea este un alt ingredient important in parcurgerea unui traseu de lunga durata, in lipsa acestuia simpla putere fizica devine insuficienta.

In iarna trecuta am evitat Bucegii stancosi si predispusi adesea la avalanse, alegand in schimb munti mai domoli cum ar fi Iezer, Baiului, Grohotis, Cozia sau Ciucas. Cu toate acestea, imi era dor de Bucegi, de peretii lor spectacolosi, de vaile grandioase, de crestele cu piscuri ascutite si potecile ametitoare, de norii care le bantuie crestele, de vantul cu miros alpin… Asa am decis ca urmatorul antrenament va avea loc in acest masiv impresionant, chiar si cu riscul ca ceata sa ne rapeasca mare parte dintre peisaje din cauza vremii instabile anuntate. Pentru a simula cat mai bine situatia unui Grand Randonnee, am hotarat sa urcam de doua ori la Varful Omu, in doua zile, realizand urmatorul circuit:

Sambata: Cabana Gura Diham (982 m) – Pichetul Rosu –Varful Bucsoiu (2492 m) – Varful Omu (2507 m) – Muchia Ciubotea – Bran (720 m); Distanta: 26 km; Diferenta de nivel aproximativa: +1600 m, – 1800m.

Duminica: Bran (720 m) – Valea Gaura – Varful Omu (2507 m) – Valea Cerbului – Cabana Gura Diham (982 m). Distanta: 25 km; Diferenta de nivel aproximativa: +1850 m, – 1600m.

Acest traseu are o diferenta semnificativa de nivel, suficienti kilometri pentru a reprezenta o provocare interesanta, portiuni stancoase si abrupte care solicita atentia, vai si creste de o deosebita frumusete, o cabana unde sa luam masa de pranz si multe surprize meteorologice. (Puteti descarca traseul aici.)

Sambata, la ora 9:30 ne-am inceput ascensiunea prin padure, intr-un ritm energic, plin de veselie. Am ajuns la Cabana Poiana Izvoarelor aproape fara sa ne dam seama. Ne-am refacut rezervele de apa, din izvor. Pe crestele Bucegilor se plimbau nori mari, albi si pufosi. Am trecut prin Pichetul Rosu unde am urmat marcajul cu banda rosie spre Varful Omu (marcajul este comun cu cel care merge la Malaiesti, triunghi rosu, aproximativ o ora si jumatate). Traseul urca prin padure uneori mai abrupt, alteori pe curba de nivel, pana ce iese intr-un punct de belvedere. La aproximativ 40 de m de acesta se gaseste un indicator care arata ca drumurile se bifurca: cel din dreapta merge spre Malaiesti iar cel din stanta spre Varful Omu.

IMAG0407omu
In urcare spre Varful Bucsoiu

Era aproape ora 12:00 cand am inceput sa parcurgem urcarea sustinuta si interminabila spre Varful Bucsoiu. La jumatatea pantei, chiar in zona amenajata cu lanturi am auzit un tunet. In departare norii gri inchis se adunasera si veneau spre noi. Am ramas in zona cu jnepeni, la adapost, nedorind sa inaintam spre creasta pana nu aflam cum evolueaza vremea. Crucile frecvent intalnite pe potecile din Bucegi amintesc iubitorilor de drumetie ca nu este bine sa desconsidere fortele naturii, iar cararea aleasa de noi este plina de asemenea monumente funerare. In lipsa de alta ocupatie am inceput sa urmarim jocul norilor.  Veneau din departare cu perdele de ploaie, ne acopereau cu totul de nu mai zaream nimic in jur, apoi se deschideau ca o cortina si ne dezvaluiau peisaje ce pareau a fierbe. Aveam impresia ca timpul grabit pusese stapanire pe cer si misca norii cu o viteza uimitoare.

IMAG0414omu

Jumatate de ora mai tarziu, soarele ne-a incurajat sa urcam din nou. Cu cat ajungeam mai sus, cu atat aveam impresia ca ne plimbam prin gradina Raiului. Zaream, printre voalurile cetii, frumoasa vale a Malaiestiului, cu Brana Caprelor si turnurile ei ascutite, iar deasupra muntilor inconjuratori admiram un incantator spectacol de raze si aburi albi.

IMAG0430omu_1
Printre perdele de nori spre Varful Bucsoiu
IMAG0438omu
Muntii Bucegi – un vis invaluit de nori

IMAG0443omu

 

Varful Bucsoiu ne astepta pudrat cu alb, fiindca tocmai ninsese, la fel si fratele sau mai mare, Varful Omu. Ne-am oprit la cabana pentru masa de pranz, ne-am incalzit cu un ceai si o ciorbita, ne-am odihnit bine si, abia cand ne-a intrat frigul in oase, ne-am hotarat sa plecam. In jur de ora 17:00 afara a inceput sa ninga si sa fie ger, asa cum este iarna. Ne-am continuat drumetia zgribuliti, cu speranta ca ne vom reincalzi dupa cateva minute de efort. Ne amuzam fantastic la ideea ca in trei zile urma sa vina vara calendaristica iar pe noi picau fara incetare fulgii de zapada. Ningea “torential”.

IMAG0451omu_1
Pe Varful Bucsoiu. Octavian, Catalina si Geo
IMAG0455omu
Georgiana Modrescu pe Varful Bucsoiu
IMAG0464omu
Poteca de la Bucsoiu la Varful Omu, inzapezita cu trei zile inainte de venirea verii.

Triunghiul galben ne-a condus pe Muchia Ciubotea. Stiam ca urmeaza niste panorame incredibile pe traseul ce coboara pana in Bran, insa nu speram sa mai vedem nimic din ele din cauza norilor lipiti de pamant. Admiram doar florile colorate din iarba care, acoperite de stratul alb, nu mai aveau culorile atat de stridente.

IMAG0471omu
Coborare prin ceata pe Muchia Ciubotea

In timp ce in minte mi se derulau cele mai frumoase imagini ale locului, pastrate in amintire din anii anterioari, cerul a inceput sa se deschida iar soarele sa invadeze totul, cu lumina si caldura binefacatoare. Priveam muti de uimire cum norii transforma privelistile de la o secunda la alta, intr-un ritm ametitor. Am ramas acolo fara sa ne dam seama cum zboara timpul si, odata cu el, orele noastre de lumina. Ne straduiam sa prindem in fotografii esenta libertatii.

IMAG0495omu
Muchia Ciubotea si ale ei peisaje ireale
IMAG0493omu_1
Muchia Ciubotea, calcand pe nori.

Drumul spre Bran urma firul vaii strajuita de pereti verticali si inalti. Am trecut cu atentie cateva portiuni mai abrupte, cu zapada ramasa din iarna si apoi am urmat poteca care serpuia lin spre padure. Ultimele raze de soare radiau din umbra unor nori voluminosi, spre apus. Codrul ne astepta invesmantat in muschi moale, sa-i calcam pe poteca prea putin umblata si sa-i admiram salbaticia. Eram singurii trecatori care-l salutam in acea zi. Aproape de lasarea intunerucului am dat de drumul forestier pe care am mers pana in Bran, la pensiunea unde urma sa dormim.

IMAG0512omu
Portiuni care inca mai au zapada netopita, in aproperea verii, in Muntii Bucegi
IMAG0516omu
Coborare de pe Muchia Ciubotea, prin vale pana in Bran
IMAG0542omu
Portiuni stancoase si grohotisuri
IMAG0562omu
Apus spre Bran pe Valea Ciubotea

Duminica. Am dormit doar patru ore, caci atatea ne-au ramas dupa ce am facut cumparaturile si am luat masa de seara, lungindu-ne la vorba. Ne-am trezit cam somnorosi, am luat micul dejun si am pornit hotarati sa mai traversam o data muntele pentru a ajunge la masina. Vom urca pe una dintre cele mai frumoase vai din Muntii Bucegi – Valea Gaura (marcaj cruce rosie).

La ora 9:30 am parasit pensiunea, indreptandu-ne cu voie buna spre munti. Priveam totusi cu teama la norii plumburii ce luasera in stapanire inaltimile stancoase. Pareau mai compactati decat cei din ziua precedenta. Ma gandeam ca vremea capricioasa ne-ar putea impiedica sa ajungem la masina. Mi-ar parea rau sa fim nevoiti sa ne intoarcem in Bran, iar de acolo sa luam autobuzul si trenul.

IMAG0595omu
Muntii Bucegi incarcati de nori, vazuti din Bran

Urcarea sustinuta, prin padute, pe urme de urs imprimate proaspat in noroi, ne-a scos in saua La Polite. De acolo am coborat putin tot printre copaci, pana ce am ajuns intr-o poiana mare care ne anunta ca am intrat pe Valea Gaura. Cateva conuri fragede inroseau varfurile crengilor unor molizi. Spre Varful Omu zaream din ce in ce mai des petice de senin, vremea parea sa tina cu noi.

IMAG0605omu
Conuri de brad, la sfarsit de primavara
IMAG0612omu
Intrare pe Valea Gaura

Incercam cu disperare sa cuprind in cadrul fotografic peretii prea inalti ce asteptau cu bratele deschise sa ne ureze bun venit. Intr-o asemenea imbratisare a muntelui nu ai cum sa te simti altfel decat parte din acea imensitate fara limite. Si cu uimire te intrebi, cum pot muntii, oare, sa incapa cu totul in inima mica a omului?

IMAG0613omu
Peretii imensi ai Vaii Gaura
IMAG0685omu
In urcare spre Varful Omu prin Valea Gaura

Una dintre atractiile Vaii Gaura este Cascada Moara Dracului care poate fi vizitata daca te abati cinci minute de la traseu urmand indicatorul spre stanga, pe marcaj punct rosu. Am zabovit si la aceasta vreo jumatate de ora, caci este imposibil sa o privesti si sa nu ramai fermecat de aspectul ei.

IMAG0639omu
Cascada Moara Dracului de pe Valea Gaura

Am mers mai departe, prin poiana cu gentiene, urcand prin peisajul stancos, din ce in ce mai abrupt, amenajat cu lanturi, si apoi am traversat cateva limbi de zapada. In amintirea iernii ne-am gandit ca o bulgareala, in apropierea sezonului estival, nu strica, asa ca, pana am ajuns in caldarea superioara, cu asta ne-am indeletnicit.

IMAG0703omu
Portiune de lanturi pe Valea Gaura
IMAG0696omu
Valea Gaura

IMAG0720omu

 

Vantul a inceput sa isi faca simtita prezenta la inaltime, zapada inca netopita era dovada faptului ca frigul nu parasise locul odata cu venirea verii. Cerul se juca cu norii creand fel de fel de peisaje dramatice, doar cat sa le pozam noi, caci apoi le destrama din nou pentru a lasa loc razelor sa ne mangaie pielea obrajilor.

IMAG0730omu
Valea Gaura vazuta din Saua Hornurilor
IMAG0729omu
Urcare spre Omu din Ultima Caldare a Vaii Gaura

Dupa o urcare sustinuta pana in Saua Hornurilor, am continuat traseul pe curba de nivel spre Varful Omu. Admiram Turnurile Tiganesti cu formele lor crenelate, caldarile glaciare ale Malaiestiului, Bucsoiu incetosat si stancos, cu Brana Caprelor care trecea discreta pe sub el. Frumosi si surprinzatori sunt Muntii Bucegi, iar cine nu i-a descoperit si pe partea aceasta nu le cunoaste cu adevarat caracterul. Am mancat pranzul in acelasi loc ca in ziua precedenta, la cabana Omu. O iahnie de fasole si un ceai cald era exact ce ne trebuia pentru a ne reface rezervele de energie. Urma coborarea pe Valea Cerbului (marcaj banda galbena).

IMAG0735omu_1
Privire spre Turnurile Tiganesti, Muntii Bucegi

Ora 16:00. Valea Cerbului este un loc desprins dintr-o lume ideala. Am admirat-o de nenumarete ori din toate unghiurile posibile si nu cred ca ma voi putea plictisi vreodata de privelistile sale surprinzatoare. Am ametit plimbandu-ma cu privirea prin rapele ei lungi, cu ani in urma, in timp ce cataram Acele Morarului, ori cand traversam Brana Mare a Costilei. Am uitat adesea ca timpul este trecator si am ramas profund impresionata, cand Valea Cerbului mi-a infatisat peretii sai stancosi, cu forme impunatoare, incremenite maiestuos vreme de milioane de ani. Am gasit-o uneori inundata de nori in timp ce, la inaltimea Varfului Omu, cerul stralucea senin, iar alteori am surprins-o amenintata de trasnete si tunete cumplite. I-am vazut iarba si zadele ingalbenite de toamna ori potecile albite imaculat de primele zapezi ale sezonului rece, am regasit-o cu garofite roz si parfum delicat de primavara si astept nerabdatoare sa revin in paradisul ei verde vara, in cautare de flori de colt si capre negre.

IMAG0753omu
Coborare pe Valea Cerbului. In departare, spre stanga, se vede Varful Costila
IMAG0770omu
Valea Cerbului in lumina dupa-amiezii

Cea ma buna lumina in care poti vedea Valea Cerbului este, cu siguranta, lumina dupa-aminezii. Atunci umbrele contureaza peretii prapastiosi si accentueaza culorile intregului peisaj. Acesta a fost si motivul pentru care am preferat sa ne petrecem ultimele ore din traseu bucurandu-ne de minunatiile zonei, dezmierdati de soarele caldut.

IMAG0768omu
Traversand limbi de zapada netopite de pe Valea Cerbului
IMAG0779omu
Acele Morarului vazute de pe Valea Crebului

Astfel, am coborat fara graba pana cand am ajuns in padure. Abia acolo am inceput sa simtim racoarea inserarii si, fara sa realizam, am accelerat ritmul pana la masina. Am ajuns la ora 19:41, cu putin inainte de lasarea noptii, unii mai obositi, altii mai putin obositi, insa toti patru fericiti.

Asa a decurs unul dintre nenumaratele noastre antrenamente saptamanale pentru traseul de lunga durata pe care urmeaza sa pornim in curand. Probabil ca cei 50 de km parcursi de noi, urcand de doua ori in zile consecutive la Varful Omu, nu par foarte greu de realizat. De fapt, pentru unii drumeti pot reprezenta un traseu ideal pentru weekend. La noi dificultatea apare fiindca facem asta, in fiecare sambata si duminica, in timp ce in cursul saptamanii lucram opt ore pe zi, incercand sa ne indeplinim in restul timpului si alte indatoriri. Prietenii ne intreaba adesea cum reusim sa tinem ritmul. Raspunsul ar fi ca ne-am inhamat cu buna stiinta la un program foarte solicitant, deoarece in lipsa acestuia visul nostru nu ar putea deveni realitate. Oricat ar fi de dificil, iubim ceea ce facem! Voi incerca sa va tin la curent cu aventurile noastre viitoare mai ales pe pagina de facebook Calatorii in salbaticie.

Traiti-va visele!

Text si fotografii: Georgiana Modrescu