Lucruri esentiale de luat in rucsac, in salbaticie, la -20 de grade

Iarna, temperaturile scazute lanseaza o provocare mult asteptata, insa nu lipsita de riscuri, pentru iubitorii drumetiilor in salbaticie. Gerul, zapada, terenul accidentat, echipamentul greu si viscolul presupun un consum mare de energie, chiar si pentru un organism bine antrenat. Oboseala acumulata treptat, de-a lungul orelor de mers sau zilelor de calatorie, alimentatia necorespunzatoare, deshidratarea, precum si lipsa unui echipament adecvat pot transforma bucuria excursiei intr-un infern nedorit, cauzand degeraturi si hipotermie (la moarte prefer sa nu ma gandesc).

Pentru a veni in ajutorul celor care doresc sa realizeze drumetii hibernale pe munti, dealuri ori prin paduri, am facut o lista cu echipamentele pe care le consider esentiale de luat in rucsac. Lista poate fi completata cu alte obiecte, in funtie de trebuintele fiecaruia si de specificul traseului ales. (Este de mentionat ca nu am urmat o scoala de ghizi. Am scris din experienta acumulata in timp, din pasiunea pentru natura si drumetii.)

12459910_10207474683679311_1250949987_ncoperta_1
Spre Varful Pietrosul Rodnei (2303 m), la -20 de grade

Geaca de puf. Acest articol vestimentar ajuta la mentinerea caldurii corporale la temperaturi foarte scazute, avand avantajul unei greutati reduse si al spatiului mic ocupat in bagaj. Geaca de puf este ideala pentru perioadele de activitate fizica redusa, cum sunt orele pertrecute la cort sau momentele de pauza prelungita din timpul mersului. Uneori, cand viscolul face ca gradele resimtite sa scada cu mult sub -20, poate fi necesara si pe parcursul ascensiunilor ori coborarilor. Desi nu este tocmai un produs ieftin, geaca de puf reprezinta o investitie excelenta in scopul prevenirii hipotermiei.

Haine care pot fi suprapuse cu usurinta. In zilele geroase, petrecute in salbaticie, este esential ca temperatura corpului sa poata fi reglata prin imbracarea sau dezbracarea rapida a straturilor vestimentare. Aici  variatiile termice resimtite sunt mari si numeroase, atat din cauza reliefului si vegetatiei acestuia, cat si a perioadelor de efort fizic alternate cu cele de pauza. De aceea, pentru a evita situatiile in care hainele ajung ude de la transpiratia abundenta ori, din contra, devin insuficiente pentru protejarea corpului impotriva hipotermiei, este necesar ca ele sa poata fi manevrate in timp util. Sa nu uitam ca orice schimbare insemnata de temperatura presupune un sir intreg de operatiuni, uneori realizate in cele mai inconfortabile conditii (viscol, ninsoare, lipsa de spatiu s.a.): coborarea rucsacului din spate, deschiderea acestuia, expunerea mainilor la frig prin scoaterea lor din manusi pentru manevrarea hainelor, fermoarelor, cataramelor etc., imbracarea,  inchiderea rucsacului si ridicarea greutatii lui in spate. La -20 de grade, in functie de capriciile vremii, acest proces poate sa dureze mult si sa se repete destul de des, reprezentand un factor de stres. Alegerea hainelor potrivite, care se pot suprapune cu usurinta, are un rol semnificativ pentru mentinerea starii de bine.

Manusi pentru temperaturi joase, rezistente la vant si apa. Manusile folosite in oras, sunt diferite de cele utilizate in salbaticie. De ce? Principalele motive sunt urmatoarele:

  • in drumetie purtarea rucsacului nu permite incalzirea mainilor in buzunare din cauza centurii de sold,
  • drumetul poarta adesea in maini bete de trekking sau piolet – lucru care favorizeaza racirea degetelor prin incetinirea circulatiei sangelui (senzatie asemanatoare cu cea aparuta in cazul transportarii unei sacose pline pe timp de ger),
  • contactul manusilor cu zapada este destul de frecvent in cazul terenului accidentat.
  • orele numeroase petrecute in afara unui spatiu calduros, solicita intens organismul, facandu-l sa se incalzeasca din ce in ce mai greu.

Manusile folosite la temperaturi atat de scazute trebuie sa protejeze mainile impotriva degeraturilor cauzate de udarea acestora, de vant si de ger. In general acestea sunt alcatuite din mai multe straturi: primul este foarte subtire si poate fi utilizat independent, permitand realizarea unor actiuni precum manevrarea fermoarelor, a sireturilor, a aparatului foto etc., cel intermediar mentine caldura degajata de maini, iar ultimul are rol de protectie impotriva vantului si al apei. Unele manusi au doua straturi. In acest caz se poate asocia, la nevoie, si un strat de baza separat. Daca mainile transpira in urma efortului, este bine sa se renunte la unele straturi, pentru ca interiorul sa ramana in permanenta uscat.

img_2460coperta
Ascensiune de iarna pe Valea Ialomitei, la Varful Omu (2505 m)

Incalzitoare pentru maini si picioare. Uneori, orele de mers prin ger pot fi epuizante, iar organismul nu mai reuseste sa degaje aceeasi caldura ca la inceputul drumetiei. Rezultatul este ca extremitatile incep sa inghete treptat, chiar daca hainele sunt calduroase. Incalzitoarele, spre deosebire de vestimentatie, degaja caldura proprie. Prin urmare, acestea sunt foarte folositoare in prevenirea degeraturilor.

Bocanci de iarna. Bocancii de iarna, comparativ cu de cei de trei sezoane, au urmatoarele avantaje: ofera o mai buna protectie termica, nu lasa apa sa patrunda in interior, confera piciorului stabilitate pe zapada si faciliteaza saparea treptelor. Au totusi si unele dezavantaje: sunt mai grei, iar talpa rigida poate provoca dureri de picioare daca sunt folosti mai multe zile la rand. Pentru drumetiile la cort, la -20 de grade, sunt de preferat bocancii de iarna, cei de trei sezoane neputand fi uscati in caz ca se uda. De asemenea, un rucsac mai greu in spate necesita o mai buna stabilitate pe zapada. Bocancii de iarna previn alunecarile frecvente pe pantele inzapezite. Pentru drumetiile simple de o zi sau pentru cele in care se innopteaza intr-un loc calduros, bocancii de trei sezoane pot reprezenta o alternativa, insa trebuie avuta in vedere utilizarea lor cu sosete suficient de groase.

Parazapezi. Acestea sunt piesa de rezistenta in orice drumetie de iarna. In lipsa lor zapada ar intra pe deasupra bocancilor si ar uda sosetele in scurt timp. Parazapezile se probeaza impreuna cu bocancul pentru a avea siguranta ca sunt compatibile cu acesta. Se poate intampla ca ele sa fie potrivite pentru bocancii de trei sezoane, in schimb peste cei de iarna sa nu se poata inchide.

img_1564coperta
Coborare pe zapada proaspat ninsa, in Muntii Cozia

Coltari si piolet. In multe dintre drumetiile de iarna, coltarii pot fi aparent inutili. Insa, zapada intarita si gheata sunt uneori imprevizibile, aparand pe portiuni mai scurte sau mai lungi, pe drumuri forestiere, pe pante abrupte sau pe stanci, facand imposibila continuarea traseului. De aceea, atat coltarii cat si pioletul trebuie luate in rucsac, in pofida greutatii lor, si folosite ori de cate ori situatia o cere, chiar daca montarea lor necesita timp. Coltarii trebuie reglati pe dimensiunea bocancilor inainte de a porni in calatorie. Parcurgerea intregului traseu, avand coltarii montati peste bocanci, nu este o alternativa prea buna decat daca pe jos este gheata. Aproape jumatate de kilogram adaugata pe fiecare picior provoaca o extenuare musculara inutila, mai ales cand zapada este afanata. Cei care merg pe poteci line si doresc sa-si usureze greutatea din spate, au posibilitatea sa foloseasca, pe portiunile inghetate, coltari de tip crampon. Acestia insa nu sunt potriviti pentru pantele abrupte, hornuri, stanci etc.

Pioletul are mai multe roluri: de oprire in cazul unei caderi pe o panta, de prindere a prizelor in cazul unei catarari, de sapare a treptelor etc. Inainte de utilizarea pioletului in drumetiile de iarna este recomandata exersarea opririlor cu ajutorul acestuia, sub indrumarea unei persoane experimentate.

Termos. Hidratarea este importanta atat inainte de a incepe traseul, cat si pe parcursul acestuia. La -20 de grade apa tinuta in sticla, chiar si printre hainele din rucsac, ingheata. Acelasi lucru se intampla si cu izvoarele. Un ceai pastrat cald in termos, baut din cand in cand, mentine echilibrul organismului si provoaca o stare de bine, fiind o sursa exterioara de caldura.

img_5233coperta
Parau inghetat din cauza temperaturilor scazute

Lanterna frontala si baterii de rezerva.  Iarna, orele de lumina sunt putine. Uneori poate fi necesara continuarea traseului pe timp de noapte, desi nu este deloc recomandat. Pentru asemenea situatii se foloseste lanterna frontala. Fata de alte lanterne, aceasta se pune pe cap, permitand mainilor sa fie libere si folosite in alte scopuri. Cand temperaturile sunt foarte scazute, bateriile se consuma mai repede si exista posibilitatea de a ramane in intuneric. De aceea trebuie inlocuite cu baterii de rezerva.

Aplicatie GPS, harta si busola. De ce si unele si altele? Aplicatiile GPS sunt foarte utile, oferindu-ti o pozitie clara pe harta a locului in care te afli si a drumului pe care il ai de parcurs. Insa, daca bateria telefonului se consuma brusc sau daca acest pretios aparat se pierde prin vreo rapa ori cade in vreo apa curgatoare, singurele sperante de orientare mai raman harta si busola.

Ochelari de soare si crema de protectie UV. Suna de parca vorbim de +20 de grade si de plaja. Insa, la altitudine mare,  la -20 de grade, daca cerul este lipsit de nori (si, cel mai probabil, este!), soarele emite radiatii ultraviolete care pot provoca arsuri asemeni celor din anotimpul calduros. Mai mult decat atat, acestea sunt reflectate de albul zapezii si prezinta un mare pericol pentru ochii neprotejati de ochelari de soare.

Cagula. La -20 de grade, in regiunile neimpadurite, viscolul nu reprezinta doar un factor de stres, care amorteste nasul si obrajii drumetilor, ci si un pericol ce poate cauza degeraturi in zona fetei. Din cauza vantului puternic, temperatura resimtita de corp va fi cu mult mai scazuta decat cea reala. Pentru prevenirea unor astfel de situatii nedorite, este necesara utilizarea unei cagule sau a unei bandane care sa acopere barbia, nasul si pometii.

_p0a2572
Ascensiune pe Varful Retezat (2485 m), pe vant si ger

Mancare deshidratata. Cand gerul pune stapanire pe natura, orice contine apa ajunge sa inghete in lipsa unei surse de caldura. Cele mai potrivite alimente pentru pauzele de pe traseu, in aceste conditii, sunt nucile, alunele, migdalele, sandvisurile pregatite de acasa cu cascaval ori salam, ciocolata, biscuitii s.a. In excursiile de mai multe zile, mancarea poate fi gatita la aragazul portabil sau la foc. Alimentele precum branza, sunca, cascavalul este de preferat sa fie taiate cubulete inca de acasa si puse in caserole de plastic. In caz contrar se poate ca ele sa fie imposibil de consumat deoarece sunt prea inghetate. Bucatelele pot fi adaugate peste, mamaliga, orez, paste si incalzite alaturi de acestea. Fructele si legumele crude vor fi inlocuite cu cele uscate si preparate la foc, cu cereale, sau mancate ca atare. Conservele de peste, cu ulei sunt excelente pentru regenerarea musculaturii si refacerea rezervelor de energie. Consumand grasimi, corpul incepe sa degaje caldura. Chiar daca la temperaturi scazute nu mai apare senzatia de foame sau de sete, totusi este necesara hranirea organismului cu mici gustari pe parcursul traseului. Altfel organismul consuma energia ramasa pentru a incalzi zonele vitale ale corpului, pierzand-o treptat pe cea din extremitati. Astfel pot aparea degeraturile.

Aragaz de iarna, butelie de iarna si vas de gatit. Acestea ajuta la transformarea zapezii in apa, folosita apoi la gatit sau pentru hidratare. Aragazul de iarna, spre deosebire de cel de vara este facut sa fie folosit in conditii de vant, fara sa i se stinga flacara. In lipsa acestuia se poate utiliza un aragaz portabil obisnuit, inconjurat cu un paravan din staniol. Sigur ca aceasta improvizatie nu va fi la fel de eficienta impotriva vantului, dar este mai buna decat nimic. Butelia de iarna (de 4 sezoane) are un continut conceput sa nu inghete la temperaturi joase.

Sac de dormit de iarna si izopren gros. Exista doua tipuri de saci de dormit: cei sintetici si cei umpluti cu puf. Ambii au avantaje si dezavantaje. Sacii sintetici sunt cu aproximativ cinci sute de grame mai grei insa au avantajul de a fi cam de trei ori mai ieftini si pastreaza caldura corpului chiar daca sunt uzi. Cei cu umplutura de puf sunt usori, dar costa mult si au dezavantajul ca, daca se uda, nu mai pastreaza suficient de bine caldura corpului. Din nefericire, in drumetiile de mai multe zile, la -20 de grade, sacul de dormit ajunge sa se ude treptat din cauza condensului. Pentru asigurarea unei bune izolari fata de sol este potrivit un izopren gros, in ciuda faptului ca ocupa mult spatiu.

Cort de iarna, lopata. Corturile de iarna difera de cele de trei sezoane, fiind proiectate din materiale rezistente la ger si vant puternic. Datorita formei prelungite a foliei exterioare, ce poate fi acoperita cu zapada, caldura este mentinuta in interior. Camparea in conditii de iarna poate sa difere in functie de terenul pe care urmeaza sa fie instalat cortul (in padure, in gol alpin, pe zapada intarita, pulverulenta, pe iarba etc.). In functie de teren, trebuie alese si metodele cele mai eficiente de ancorare a adapostului astfel incat sa reziste la vant pe perioada noptii. Pentru indepartarea zapezii este utila o lopata usoara, care poate fi achizitionata de la magazinele montane.

img_2341cei-mai-frumosi-ani
Cu cortul in Muntii Iezer, la -20 de grade

Text si fotografii: Georgiana Modrescu

Articole pe aceeasi tema:

Nu ai facut drumetii de munte, iarna? Iata de ce e interesant sa incerci!

Reclame