Turul Mont Blanc-ului (ziua 10)

Joi. 28.07.2016 

07:00 Astazi va fi o zi grea, cel putin pana voi avea posibilitatea sa-mi cumpar o cafea. Am ramas fara “licoarea magica” care ma ajuta sa functionez in parametri optimi.

Luam micul dejun la masa din bucatarie, alaturi de ceilalti colegi de camera. Primim donatii sub forma de mere si suc de portocale, de la cei care au terminat Turul Mont Blanc-ului. Draguti oameni! Toti opt sunt trecuti de 40 de ani, conform ridurilor de pe fata, insa energia lor este ca a unor pusti de 15 ani. Sunt veseli si mereu pusi pe glume. O gasca reusita.

08:21 Pornim spre Col du Balme (2262 m). Avem noroc de cer senin. Mai sunt aproximativ 10 km de mers pana la masina. Incerc sa ma bucur de fiecare pas pe care il mai fac in iubitii mei  Alpi. Nu-mi vine sa cred cat de repede s-au scurs aceste zece zile.

img_3636tmb
Col du Balme, TMB

08:46 Urcam prin padure. Raman in urma. Ma simt ametita si abia ma tin pe picioare. Am nevoie urgenta de o cafea care sa-mi aduca tensiunea la un nivel normal. Astazi Alex a prins puteri, in urma somnului de aseara, si s-a dus glont inainte, pana l-am pierdut din peisaj. Raman cu Radu care ma asteapta sa ma misc in ritmul meu de batranica obosita. Ma “oftic” cand vad trecand pe langa noi un grup de “pantofari”, care urca de doua ori mai repede decat mine. Ma misc de parca as purta costum de cosmonaut.

img_3635tmb
Refugiul Col du Balme de pe turul Mont Blanc-ului

11:25 Ajungem la Refugiul Col du Balme. Il gasim pe Alex asezat la masa, cu niste prieteni pe care ni i-am facut pe traseu: un turc si sotia sa – suedeza. Fac si ei Turul Mont Blanc-ului, insa cu rezervari la refugii si  rucsac mic in spate. Aflam ca sunt incepatori in ale drumetiilor montane si iubesc confortul. Ma bucur sa-i revad la fel de voiosi ca la inceput. Sunt un cuplu atipic, tinand cont ca ea este mult mai inalta decat el. Ne dezvaluie ca sunt impreuna de peste 10 ani si se vede pe chipurile lor ca sunt plini de iubire sincera. Mai au de mers inca doua zile si termina Turul. Imi comand “licoare magica” de la bar si ma alatur lor. La mesele invecinate ii reintalnim pe tatal si fiica din Anglia si pe” Johnny Bravo” din Danemarca. Ne luam ramas bun de la fiecare. De aici traseul nostru este descendent.

imag4508tmb
Privire spre Mont Blanc din Col du Balme
imag4514tmb
Coborare spre Tre-le-Champ, TMB

12:48 Incepem coborarea spre Tre-le-Champ, unde am lasat masina. Inaintea noastra se intinde o panorama deosebita asupra Mont Blanc-ului si masivului Des Aiguilles Rouges. Pe sub impresionantele stanci ale celui din urma, am trecut in prima zi a turului nostru. Acum le vedem in deplina lor frumusete, printre norii pufosi ce le danseaza pe tample.

imag4542tmb
Des Aigueilles Rouges vazute din Col du Balme
imag4546tmb_1
Drumul in zigzag care urca spre Des Aigueilles Rouges

14:24 Am terminat Turul Mont Blanc-ului. Picioarele imi rad. Sufletul imi plange. Daca as avea timp si resurse financiare, l-as mai face o data chiar acum, bineinteles dupa o pauza de doua-trei zile dedicata odihnei musculare. Facem o poza de grup, asa obositi cum suntem, sa ramanem cu amintirea sentimentelor traite.

imag4551tmb
Alex, Georgiana si Radu la final de TMB

Am scris acest jurnal din doua motive:

  1. Imi doresc sa-mi amintesc, peste ani, fiecare traire pe care am avut-o in aceasta fascinanta excursie, alaturi de Alex si Radu. Nu vreau sa las uitarea sa se astearna peste locurile incredibile pe care le-am vizitat si nici peste oamenii interesanti pe care i-am intalnit in drumul nostru.
  2. Vreau sa-i determin pe iubitorii de drumetie si explorare sa depaseasca, in calatoriile lor, granitele frumoasei Romanii, sa descopere si alte tari, sa le compare, sa invete, sa aduca acasa ce e de folos, sa cunoasca oameni, sa lege prietenii, intr-un cuvant: sa-si largeasca orizontul.

 A calatori inseamna a investi in tine insuti, in cunoastere, autocunoastere si autoeducare.

imag4544tmb

Citeste si despre celelalte zile ale jurnalului aici.

Text si fotografii: Georgiana Modrescu

Reclame

Turul Mont Blanc-ului (ziua 9)

Miercuri. 27.07.2016. 

6:00 Nici nu ne-am trezit bine ca, pe poteca dinaintea noastra, vedem trecand un grup de turisti matinali. Se uita la noi cu uimire si ne intreaba curiosi, in franceza, daca am dormit in padure peste noapte. Desi raspunsul este evident, iar intrebarea lor retorica, totusi le confirmam ca am avut parte de cel mai bun somn, chiar in mijlocul codrului. Ne zambesc admirativ si ne ureaza “bon courage!”.

Ne strangem rapid lucrurile, avand o oarecare teama sa nu fim dati in vileag. Ne vom rasfata cu micul dejun in Champex – urmatoarea localitate din traseul nostru.

8:14 De-o parte si de alta a cararii pe care urcam, gasim animale sculptate din lemn si banuim ca sunt amplasate acolo in scop didactic, pentru scolari. Cu siguranta este mai captivant sa poti invata animalele salbatice plimbandu-te prin padure, decat stand in banca la scoala.

9:23 Pe suprafata splendidului Lac Champex se oglindeste intreaga frumusete a orasului cu acelasi nume. Abia acum, cand privesc apa, descopar norii mari aflati pe creste. Astazi ne dorim sa avem parte de vreme buna pentru a urca pe traseul care traverseaza  muntii la altitudinea de 2660 m. Avem si posibilitatea de a alege o varianta de drum situat la inaltimi mai mici, in caz de precipitatii si descarcati electrice, insa trebuie sa ne decidem imediat ce iesim din oras. Pana atunci mergem sa facem cumparaturi si sa ne rasfatam cu o cafea si ceva delicios de mancare.

img_3564tmb
Lacul Champex – Turul Mont Blanc-ului
img_3565tmb
Lacul Champex, Alpi

10:41 Cerul zilei de astazi este tot atat de imprevizibil ca buletinul meteo. Asa ca, ne hotaram sa nu mai tinem cont de niciunele, ci sa urcam pe calea mai dificila si spectaculoasa. Sigur ca, in suflet, fiecare dintre noi stie ca este posibil sa facem, la un moment dat, cale intoarsa din cauza vreunei furtuni, dar ne asumam riscul.

11:28 Un izvor limpede, se strecoara cu repeziciune printre copaci si racoreste padurea. Susura chiar pe langa poteca noastra si iriga cu viata covorul verde asternut peste radacinile lemnoase. Ce loc minunat!

img_3571tmb
Pe TMB, spre Fenetre D’Arpette

12:10 La vederea peisajului inzapezit si abrupt din departare, imi pun intrebarea daca nu cumva trecatoarea este inaccesibila din cauza zapezii netopite. Fenetre d’Arpette, aflata la 2660 de m altitudine, apare pe harta noastra cu o infatisare foarte abrupta, aflata intre doua varfuri de peste 2800 de m. Incercam sa obtinem mai multe informatii, la o cabana pe langa care trecem, insa nu reusim. Mergem mai departe nestiind ce va urma.

12:37 Pe langa noi trec, in mers vioi, o femeie inalta, o fetita de vreo 12 ani si un barbat trecut de prima tinerete. Par o familie de drumeti, pasionati si foarte bine antrenati. Cu ocazia asta capatam incredere ca drumul este practicabil, altfel niste oameni cu experienta lor nu l-ar fi urcat.

img_3576tmb
Turul Mont Blanc-ului spre Fenetre D’Arpette

Ne ambitionam sa ne tinem dupa ei, cu toate ca avem rucsacurile pline in spate. Se naste un fel de competitie nerostita intre noi si ei. Ba chiar incep putin sa ma “oftic” cand il vad pe Alex ca ajunge la mare distanta inaintea mea. Transpiratia curge siroaie de pe noi, iar noua ne arde de intrecere.

13:29 Profit ca baietii au abandonat competitia, oprindu-se la rau sa ia apa, si merg dupa familia sprintena, mai departe. Imi voi astepta coechipierii mai sus, pe vale.

13:52 Cei trei se oresc. In sfarsit fac si ei o pauza! Imi trag sufletul la vreo cinci metri distanta in urma lor. Barbatul ma intreaba ceva, dar nu reusesc sa inteleg ce. Cand il intreb daca poate vorbi in engleza, nu imi mai raspunde nimic. Eh, macar pasiunea pentru munte ne uneste, daca limba ne desparte.

img_3578tmb
Valea Arpette, TMB

Nici nu apuc bine sa termin de gafait, ca ii si vad cum pornesc din nou la drum. Cred ca m-am tinut destul dupa ei, parca mi-a pierit cheful de competitie. Peisajul Vaii Arpette devine din ce in ce mai fascinant. Din verdele fraged al ierbii, apar in departare creste stancoase, pline de ascutisuri, petecite cu zapada. Baietii inca nu au aparut insa eu merg mai departe, pentru ca transpiratia sa nu inghete pe mine. E destul de racoare cand stai pe loc, cu hainele ude pe tine, in ciuda faptului ca bate soarele.

14:47 Urc printre bolovani, traseul devine din ce in ce mai stancos. Din peretele vaii se aud cum cad, din cand in cand, bucati mai mici sau mai mari de stanca. Poteca mea trece exact pe sub aceste prabusiri. Devine “palpitant”. Incerc sa grabesc pasul si renunt sa fac vreo pauza in aceasta zona expusa. Nu-i mai astept pe baieti. Ne vedem mai sus.

img_3585tmb
Urcam printre bolovani pe Valea Arpette

Alpii reprezinta unul dintre cele mai tinere, dinamice si periculoase lanturi muntoase de pe Pamant. In trecut, ei au avut inaltimi asemanatoare cu ale Muntilor Himalaya. Procesele  accelerate de eroziune si structura rocilor din care sunt alcatuiti ii fac sa se autoprabuseasca intr-un ritm rapid.

img_3598tmb
Grohotisuri din Alpi

16:23 Grohotisurile iau locul ierbii si dau muntelui un aspect deopotriva sinistru si captivant. Privesc spre vale si vad norii pufosi la acelasi nivel cu mine. Prietenii inca nu au aparut. Ma tot gandesc pe unde or fi. Traseul continua foarte abrupt, printre stanci, bolovani si pietris instabil. In minte imi incolteste teama ca s-ar putea sa nu pot urca.

img_3599tmb
Valea Arpette, vazuta din fereastra cu acelasi nume

Din Saua Fenetre d’Arpette, coboara drumeti. Reintalnesc familia sprintena de mai devreme. Au urcat, iar acum coboara. Fetita imi ureaza cu bucurie: “Bon courage!”, iar eu ma gandesc ca este intradevar nevoie de foarte mult curaj sa urci pe un atfel de drum, cu rucsacul plin in spate.

16:43 Ma blochez in fata unor bolovani uriasi. Nu stiu pe unde sa urc. Nici pe unde sa cobor nu mai stiu. Daca ma uit in jos ma apuca ameteala. Las rucsacul intre niste stanci si explorez putin locul. Gasesc din nou marcajul, la cativa metri mai la stanga. Abia reusesc sa pun bagajul in spate, fara sa ma dezechilibrez. Nu mi-ar fi trecut prin minte ca poate sa fie atat de abrupt si periculos traseul de azi.

Intalnesc un grup de drumeti. Ii intreb, in putina franceza pe care o mai stiu, daca si de cealalta parte a trecatorii, traseul continua la fel de dificil. Imi spun ca, din punct de vedere tehnic, este mai dificil cel de pe partea pe care ma aflu acum. Insa, cel de pe partea cealalta este mai lung. Rasuflu usurata la auzul acestor vorbe. Dupa ce le dezvalui ca am teama de inaltime, ii fac sa-mi inteleaga reactia. Le admir agilitatea miscarilor. Se vede ca sunt oameni cu multa experienta montana.

img_3601tmb
Fenetre D’Arpette

16:56 Ajung in sa. Nu imi vine sa cred! Imi las rucsacul jos, ma schimb cu haine uscate pentru ca am maieul ud, apoi indraznesc sa privesc de cealalta parte a trecatorii. Uau!!! Sunt atat de aproape de ghetarul Trient! Se vede chiar pe peretele stang al vaii ce-i poarta numele.  Imensitatea formelor de relief ce ma inconjoara, ma fac sa ma simt atat de mica! Sunt un purice de om, ratacit printre infinitele denivelari ale scoartei terestre, si astazi am norocul ca linia orizontului sa se fi indepartat atat de mult de mine! Acum inteleg de ce oamenii viseaza dintotdeauna sa “cucereasca” inaltimile. Pentru ca, a impinge cat mai departe barierele vizuale, inseamna a extinde granitele cunoasterii si a reconecta mintea la maretia Universului.

img_3603tmb
Ghetarul Trient
img_3605tmb
Valea Trient, vazuta din Fenetre D’Arpette

17:10 Simt in tot corpul un tremur care nu-mi da pace. Nu am mai mancat din Champex. Scot un sandvis si-l impart cu doi corbi care bantuie printre stanci. Din batonul de ciocolata nu vreau sa le dau nimic. Il mananc singura. Ma ridic si privesc in jos. Inca nu-I vad pe baieti. Deja ma ingrijorez serios. Poate au patit ceva. Semnal nu avem la telefon. In caz ca nu apar, va trebui sa cobor. Asa se intampla daca plec de capul meu! Un nor plumburiu isi face aparitia de cealalta parte a muntelui. Asta ne mai trebuie acum! Dupa ce ca ne aflam intr-o zona super abrupta, inalta si stancoasa, sa mai vina si o ploaie cu descarcari electrice.

17:13 Cum privesc nerabdatoare in vale, in loc sa apara Radu si Alex, il vad urcand triumfator pe Johnny Bravo – tipul pe care l-am cunoscut la refugiul Elena, in Italia. Il intreb daca stie ceva de prietenii mei si ma linisteste spunand ca sunt la doar zece minute in urma lui.

17:22 Cand ii vad ca apar, sar in sus de fericire si le spun cat de mult ma bucur sa-i revad. Apoi le dau vestea mai putin buna ca, de cealalta parte a muntelui, ne asteapta un nor incarcat de ploaie, care abia asteapta sa se elibereze. Stabilim ca e mai bine sa renuntam la pauza si sa coboram in vale.

_p0a8593
Coboram in Valea Tirent

17:48 Incepe sa ploua. Ne acoperim cu pelerinele si suntem multumiti ca nu fulgera. In doua minute ploaia se opreste si norii isi iau din nou infatisarea pasnica de oite albe. Incredibil!

img_3607tmb
Incercam sa ne fixam privirea in directia potecii, nu in cea a Ghetarului Trient

Ghetarul din fata noastra paraie. Am senzatia ca urmeaza sa o ia la vale in orice moment, insa stiu ca acest lucru nu se va intampla. Este plin de crevase iar, in interiorul lor, nuantele de bleo devin aproape albastre. Il privim fascinati, in timp ce tot avem impresia ca inaintam spre el, datorita conformatiei vaii. Ce interesant a lustruit, relicva glaciara, peretele muntelui, dandu-i un aspect selenar si sterp! In contrast, intreaga Vale Trient abunda in vegetatie.

img_3610tmb
Getarul Trient

18:30 Il anung din urma pe Johnny Bravo si imi dau seama ca iar m-am departat de prietenii mei. Astazi se pare ca sunt prea plina de energie.

 Deasupra noastra s-a format un strat gros de nori din care incepe sa ploua torential. Imi pun pelerina si ma adapostesc sub un brad, in asteptarea baietilor. Johnny imi spune ca nu are nimic care sa-l protejeze de ploaie, asa ca este nevoit sa mearga mai departe pentru a-si mentine caldura corpului. Saracul nepriceput! Cum de a putut sa plece pe TMB fara pelerina de ploaie?

img_3620tmb
Valea Trient, TMB

18:46 Cerul se opreste din picurat, dar ramane acoperit de nori. Iar sunt ingrijorata ca nu mai apar Radu si Alex. Mai astept zece minute. Daca nu vin, voi urca dupa ei. Imi este teama sa nu se fi accidentat. Putin mai devreme, chiar eu era sa ma rostogolesc in vale fiindca m-am impiedicat de radacina unui copac. Oboseala poate diminua destul de mult atentia.

img_3623tmb
Privire spre Fenetre D’Arpette

18:55 In sfarsit imi zaresc coechipierii! Sunt intregi. Imi zic ca au facut pauza de masa. Cred si eu ca le era foame, nu au mancat nimic din Champex. De aici incolo nu mai plec fara ei. Pornim la drum impreuna.

Ne decidem ca cel mai bine este sa dormim in seara asta la Peuty, intr-un camping. Alex trebuie sa se odihneasca bine la noapte pentru ca maine este ultima zi a turului si va trebui sa sofeze.

19:18 Ploua cu galeata, ba mai si tasneste. Grabim pasul. O vreme mai schimbatoare ca asta nu am mai vazut!

20:07 Este aproape imposibil sa campam in asemenea conditii. Ar insemna sa inotam in cort toata noaptea.

img_3626tmb
Fenetre D’Arpette vazuta din Valea Trient

Chiar la intrare in Localitatea La Peuty, este un refugiu. Incercam sa identificam care este intrarea. Ne invartim de jur imprejurul lui. Intram pe toate usile. Descoperim bucataria si dusurile, dar nu gasim paturile. Nimerim, din greseala, la niste vecini care locuiesc in cladirea de alaturi. Ups! Oamenii sunt intelegatori si ne explica pe unde sa ajungem in cabana, desi sunt sigura ca nu suntem primii drumeti care dau buzna peste ei in casa. Cu toate indrumarile primite, abia reusim sa gasim intrarea – se afla la capatul unei scari metalice, la etajul 1.

20:32 Ne-am ales cate un pat, din multitudinea de priciuri si ne bucuram de caldura. Afara ploua cu “caini si pisici”, fulgera si tasneste de parca ar fi sfarsitul lumii.

In incapere intra o turista uda din cap pana in picioare, care, asemeni lui Johnny, si-a lasat pelerina acasa. O urmarim, cu coada ochiului, cum se lupta sa stoarca apa din sacul de dormit. Bine ca a gasit loc la refugiu, ca altfel nu stiu cum ar putea supravietui acestei nopti. Il lasam pe Radu sa o “interogheze”, iar noi ne ducem sa ne facem cate un dus cald.

21:13 Apa e calaie si tremur in timp ce ma spal. Uf! In loc de relaxare am parte de mai multa incordare.

La chiuvete e mai rau – curge doar apa rece. Imi spal un rand de haine si sper sa se usuce pana maine.

Totusi imi place ca locul este curat. Exista papuci de dus si sarma de intins rufele.  Are bucatarie dotata cu aragaz, chiveta, vase de gatit si un dormitor calduros. Pentru 20 de euro de persoana, pe noapte, Refugiul La Peuty asigura un minim de confort, mai ales pentru drumetii care au parte de vreme rea, cum am patit noi.

21:36 Ne cuibarim la caldura paturilor. Radu ne povesteste despre turista plouata care a intrat mai devreme in incapere. Are si ea varsta noastra. A pornit singura in Turul Mont Blanc-ului, carand in spate un rucsac de 19 kg, dintre care 7 kg reprezentand mancarea. Mai exact, a intentionat sa-si care de acasa toate alimentele necesare excursiei, pentru a nu fi nevoita sa cheltuiasca prea mult prin magazinele de aici. O astfel de femeie ar trebui sa scrie o carte despre viata ei! Pe mine ma impresioneaza placut curajul si ambitia ei, in ciuda faptului ca este incepatoare in drumetiile montane!

22:14 Refugiul s-a umplut de oameni. Unii dintre ei se veselesc deoarece tocmai au terminat Turul Mont Blanc-ului, altii incearca sa-si adune forte pentru urmatoarea zi. Fiecare se asaza la patul sau si, incet, incet, sunetul ploii ia locul rasetelor. Noi mai avem doar o zi. Voi duce dorul acestei excursii.

Citeste si despre celelalte zile ale jurnalului aici.

Text: Georgiana Modrescu

Fotografii: Georgiana Modrescu, Radu Craciunica, Tune in Photography

Turul Mont Blanc-ului (ziua 8)

Marti. 26.07.2016 

06:30 In afara cortului este frig, de-mi vine sa nu mai ies din sacul de dormit. Ne aflam intr-o zona umbrita, la peste 2400 de metri. Impachetam totul cu repeziciune, pentru a ne incalzi. De micul dejun ne vom ocupa mai tarziu, cand ne vom intalni cu soarele. Pe langa noi trece un grup de vreo 40 de copii, cu varste cuprinse intre noua si doisprezece ani, insotiti de cativa adulti. Vreo sapte mititei ambitiosi, aflati in fruntea plutonului, cauta pe harta gigantica continuarea traseului. Remarc la ei atitudinea descurcareata, energica  si plina de respect, pe care o au. Ceilalti ii urmeaza. Nimeni nu se plange, sunt voiosi si echilibrati. Se vede ca nu sunt pentru prima oara pe munte. Au un ritm de urcare constant si merg bine grupati, in ciuda faptului ca grupul lor este numeros. Adultii intervin doar cand este cazul sa ofere informatii despre traseu, sa organizeze jocuri de echipa, ori sa aduca la cunostinta copiilor programul zilei respective. I-am urmarit si ieri, la Refugiul Elena. Participau la tot felul de jocuri sportive, sub indrumarea insotitorilor. Nu era nevoie sa li se faca observatie pentru comportamente inadecvate, pentru ca acestea din urma nu existau. Oi fi vazut eu doar momentele in care pustii erau “cuminti”?

imag4421tmb
Spre Grand Col Ferret – Granita cu Elvetia, pe TMB

09:20 Lasam in urma ametitoarele privelisti italiene si ne indreptam spre Grand Col Ferret (2537m) – punctul de granita cu Elvetia. Chiar in sa, prind putin semnal la telefon si, cu mainile aproape degerate, tastez un mesaj si atasez o poza pentru prietenii de acasa. Baietii au fugit din calea vantului mai jos, in vale. Ma grabesc sa-i ajung.

imag4424tmb_1
Lasam in urma Alpii Italieni

09:42 Alex ma asteapta in apropiere de o turma de oi, aflata fix in durmul nostru. Stie cat ma ingrozesc cainii de stana. Ne apropiem de miorite, prudenti, asteptand sa apara dulaii protectori si sa-si inceapa latratul. Norocul face ca, trecem de turma, in liniste si pace, ba chiar pozam cateva “merinoase” simpatice, fara sa avem parte de niciun recital canin.

imag4441tmb
Oite din Alpi

Radu este la vreo cinci sute de metri in fata noastra. S-a imprietenit cu o profesoara de engleza, de o varsta cu noi, care face Turul Mont Blanc-ului singura. Ea povesteste ca este a doua oara pe acest traseu deoarece, prima data cand a ajuns aici, a avut ghinionul sa prinda o vreme dezamagitor de innorata si ploioasa. Din cauza asta nu a avut cum sa admire mai nimic din splendoarea Alpilor. De aceea s-a intors anul acesta, plina de speranta, sa parcurga din nou TMB. Am vazut si eu pe chipul ei, putin mai devreme, cand a trecut pe langa mine, fericirea de a putea privi peisajele insorite si neacoperite de ceata. Curajoasa femeie! Am toata admiratia pentru ea. Eu nu as putea sa ma aventurez la drum fara cel putin un coechipier. Ma simt norocoasa ca-i am alaturi de mine pe Alex si Radu.

imag4443tmb
Alex pe TMB

10:54  Tot din categoria aventurierilor singuratici face parte si o “haiduca” pe care o intalnim, urcand pe cal, in timp ce coboram spre Localitatea La Fouly. La vederea ei, ramanem fara cuvinte. Nu reusim decat sa scoatem aparatele de fotografiat si sa apasam pe buton. Misterioasa calareata are o infatisare desprinsa dintr-un western. Are aproape patruzeci de ani, corpul zvelt si pielea fina, bronzata in salbaticie. Echipamentele sale atipice parca sunt aduse din vestul salbatic, din vremuri demult apuse. La brau poarta o cingatoare zdravana in care are infipt un cutit de vanatoare si alte unelte care mi-au scapat vederii. Are bocanci inalti, facuti din pielea unui animal, probabil vanat chiar de ea. In niste desage vechi, atarnate de-o parte si de alta a selei, transporta echipamentul si mancarea necesare drumului, iar deasupra lor, niste panouri solare – singurele elemente care ne readuc in prezent. Suntem atat de impresionati de o asemenea aparitie, incat o lasam sa treaca pe langa noi, fara sa o mai intrebam nimic si o privim cu gurile cascate cum se indeparteaza.

_p0a8476tmb_1
Haiducie pe Turul Mont Blanc-ului

11:33 Ajungem La Peule. Asa se numeste o cabana unde te poti delecta cu preparatele locale facute din  laptele vacilor proprii si poti dormi pe pat de paie. De aici pana in Localitatea La Fouly mai este o ora si patruzeci si cinci de minute. Ne gandim sa nu ramanem la restaurantul cabanei, ci sa continuam traseul. Stim ca in Elvetia preturile sunt destul de mari. De aceea preferam sa ne aprovizionam cu mancare de la magazinele din localitati.

12:10 Desi pe varfurile Mont Blanc-ului s-au aciuat niste nori superbi, imensi, pe noi ne bate soarele in cap. Suntem molesiti de caldura, iar drumul ne pare interminabil. Baietii viseaza la o bere rece, eu la o cafea, la fel de rece. Fiecare dintre noi isi descrie atat de detaliat dorintele incat aproape ca le simtim gustul si efectul binefacator. Ne amuzam cand ne dam seama ca am ajuns sa visam la lucruri care in oras sunt banale.

imag4460tmb
In Elvetia, spre La Fouly

13:21 Ne oprim la umbra Centrului de Informare Turistica din La Fouly. La cativa metri, in intersectie este un magazin. Mergem pe rand sa ne cumparam cele necesare. Unul dintre noi ramane sa pazeasca rucsacurile.

Am un soc cand vad preturile. La majoritatea produselor sunt de trei ori mai mari decat la noi. Imi cumpar mancare pentru o zi, plus o cafea rece, si scap rapid de 20 de euro (la acest magazin accepta si plata in euro).

Ne bucuram de masa de pranz, servita pe “prispa” Centrului de Informare Turistica, la racoare, privind cladirile micutei localitati elvetiene.

imag4468tmb
La Fouly
imag4471tmb
Turul Mont Blanc-ului prin Localitatea La Fouly

15:27 Luam gustarea de dupa-amiaza, direct din padure: fragi dulci si proaspeti. Norii incep sa se uneasca deasupra noastra. Nu suntem ingrijorati, pentru ca ne aflam la aproape 1600 de m altitudine, in apropiere de localitati.

imag4477tmb
Fragi

16:29 Ne impresioneaza cladirile vechi din Praz-de-Fort. Seamana cu niste hambare imense de lemn, imbatranite si inegrite de trecerea timpului. Dau satului un aer dramatic. Ele contrasteaza cu  vilele mai noi, insa nu intr-un mod deranjant, ci placut. Acestea sunt construite cu bun-gust, din materiale naturale, ca lemnul si piatra, si impodobite cu flori proaspete la ferestre. Pe strada nu vedem pe nimeni. Parca timpul este oprit in loc. In cale ne iese o pisica gri, aflata in cautare de afectiune. Oare doar ea locuieste pe aici? Incepe sa ploua marunt.

imag4494tmb_1
Cladiri deosebite in Praz-de-Fort
imag4483tmb
Prin sate de munte elvetiene
imag4497tmb
Praz-de-Fort, Elvetia, TMB
imag4493tmb
Pe stradutele inguset din Praz-de-Fort
imag4489tmb
Singurul locuitor al acestui sat este pisica.

17:07 Stam la adapostul unei statii de autobuz. Luam o mica gustare in timp ce ne uscam pelerinele. Asteptam sa treaca ploaia. Ne place locul. Are niste bancute de lemn confortabile si spatioase. Suntem singurii oameni de pe aici. Parca ne-am afla la terasa, nicidecum intr-o statie. Oare trece vreun mijloc de transport prin zona?

18:28 Ploaia s-a oprit, iar noi ne-am bucurat de o binemeritata pauza de masa. Mergem spre orasul Champex (1466 m). Vremea se imbunatateste asa ca ne gandim sa dormim la cort in noaptea asta. Totusi, camparea este interzisa in Elvetia, in afara zonelor special amenajate. In acest caz exista doua variante: prima ar fi sa gasim cazare la preturi exorbitante in Champex, iar a doua – sa gasim un loc mai ferit, in padure, unde sa ne intindem sacii de bivuac. Sincer, nu stiu daca nu cumva si dormitul la bivuac este interzis.

imag4503tmb
Sate de munte pe TMB

20:04 Mergem printre brazi, ajungem la un izvor si umplem sticlele cu apa. Suntem obositi si nu ne dorim decat sa gasim locul unde sa ramanem peste noapte. Alex ne incurajeaza, spunandu-ne ca ne vom opri cat de curand, fiindca are el o presimtire in acest sens.

20:27 Vedem printre copaci un loc plat, cu vatra de foc in mijloc. Se pare ca presimtirea lui Alex s-a adeverit. Aici ramanem! Mai asteptam putin sa se insereze, pentru a nu fi vazuti de cineva, apoi ne intindem folia, ne punem sacii de dormit in cei de bivuac, acoperim cu pelerinele de ploaie echipamentele ramase si ne pregatim de somn.

E prima oara cand dorm sub cerul liber in mijlocul padurii.  Nu exista ursi de care sa ne temem. Privesc cateva stele licarind printre ramurile copacilor. Simt ca fac parte din natura si natura din mine. E o binecuvantare sa dorm aici!

Citeste si despre celelalte zile ale jurnalului aici.

Text: Georgiana Modrescu

Fotografii: Georgiana Modrescu, Tune in Photography.

Turul Mont Blanc-ului (ziua 7)

Luni, 25.07.2016. 

07:00 Astazi ne trezim mai tarziu decat de obicei, pentru ca asteptam ca soarele sa-si faca aparitia pe pajistea noastra. In timp ce scoatem hainele afara, la uscat, aproape toata turma de vacute se apropie de noi. Daca nu ar fi fost gardul electric, care sa le limiteze, ne-ar inconjura pline de curiozitate. De cate ori fosnim sau scuturam ceva, nu reusim decat sa le starnim mai mult interesul. Animalele prietenoase completeaza perfect peisajul alpin din fundal. Cerul este mai clar ca oricand, iar Mont Blanc-ul straluceste luminat de razele caldute ale diminetii. Ne savuram cafeaua in splendida cafenea a naturii.

imag4307tmb
Masivul Mont Blanc, vazut de la stana parasita unde am ramas peste noapte

10:22 Intram din nou in traseu si continuam drumul spre Refugiul Bonati. Vremea este excelenta, muntii – impresionanti . Se intind imensi, din vale pana in cer. Imi doresc mult sa revin candva pe aceste meleaguri, sa strabat si traseele care se desprind din Turul Mont Blanc-ului. De aici par senzationale.

imag4310tmb
Varful Mont Blanc vazut de pe partea Italiana a TMB-ului
imag4318tmb
Peisaje senzationale din Turul Mont Blanc-ului
imag4357tmb
Turul Mont Blanc-ului (Italia)

La refugiu este multa lume, ca la Cabana Babele din Muntii Bucegi. Insa, observ o diferenta semnificativa de comportament a turistilor de aici, fata de cei din tara noastra: nimeni nu incearca sa atraga atentia asupra sa prin galagie ori prin gesturi deplasate, iar copiii se joaca fara sa tipe sau sa faca circ. Pe scurt: acesti oameni sunt educati in spiritul respectului pentru sine si pentru ceilalti.

Ne alaturam lor, la mesele de lemn, aflate pe tarasa, luam o gustare energizanta si mergem mai departe spre Refugiul Elena (2062 m).

_p0a8372
Radu, Georgiana si Alex pe TMB, la Refugiul Bonati

13:14 Turul Mont Blanc-ului mi se pare din ce in ce mai fermecator, ne dezvaluie adevarate comori peisagistice. Ne plimbam printr-o lume in care visele se intersecteaza cu realitatea. Traim sentimente ce nu pot fi descrise in cuvinte, nici surprinse in fotografii. Ele se nasc doar in sufletul celui care urca pe cararile Alpilor. Ma intreb daca, la finalul excursiei, imi voi putea stapani lacrimile de dor…

imag4342tmb
Privelisti ametitoare din Alpi, spre Refugiul Elena (Italia)
imag4361tmb_1
Turul Mont Blanc-ului, spre Refugiul Elena

13:42 Trecem de Cabana Val Ferret (1824 m) si ajungem in vale, langa o cascada bogata, ascunsa intre stanci. Am descoperit-o intamplator, din dorinta de a ne balaci in apa ei curgatoare. E mijlocul zilei, iar caldura ne-a inmuiat puterile. O baie rece este binevenita.

imag4378tmb
Loc de recreere si de balaceala

Pe crestele muntilor s-au asezat niste nori mari si gri. Dupa patania de ieri, am invatat sa fim mai atenti la semnalele cerului. Mai zabovim un timp pe malul paraului, dar observam ca vremea ramane neschimbata. Ne hotaram sa urcam la Refugiul Elena.

imag4394tmb
Norii care ne-au dat de furca pana la sfarsitul zilei

De la Cabana Val Ferret pana in localitatea La Fouly (Elvetia), Turul Mont Blanc-ului este comun cu un alt traseu de lunga durata: Turul Saint-Bernard-ului. Acesta din urma, este recent marcat, din anul 2015, cuprinde 6 etape, are o lungime de aproximativ 80 de km, iar altitudinile variaza intre 1270 m si 2903 m.

14:57 Din sens opus intalnim o echipa de biciclisti care coboara cu viteza, pe potecile inguste. Le admiram curajul si indemanarea. Ajunsi la Refugiul Elena (2062 m), constatam ca cealalta jumatate a grupului, celor care merg pe doua roti, este inca in pauza de bere. A… scuze, cred ca mai elegant ar fi sa spun “hidratare”. Sper sa ajunga la destinatie fara incidente.

_p0a8408
La Refugiul Elena
imag4406tmb
Priveliste de la Refugiul Elena spre ghetar

Urmatorul punct in care ar trebui sa ajunge este Grand Col Ferret, aflat la altitudinea de 2537 m. Nu indraznim sa plecam mai departe din cauza norilor plumburii care par sa ne pandeasca de pe varfurile muntilor. Ne gasim ocupatie analizand imprejurimile si legand conversatii cu alti turisti.

Facem cunostinta cu un tip din Danemarca. El face Turul Mont Blanc-ului singur. E inalt, bine facut, si vesel, insa pe noi ne intriga rucsacul voluminos pe care il duce in spate. Ne tot intrebam ce cara in el si cate kilograme are. Intr-un final indraznim sa deschidem si subiectul acesta. Aflam ca la inceputul excursiei, bagajul cantarea 35 kg, insa dupa ce a mai consumat din hrana, a ajuns la o greutate rezonabila de numai 27 kg. La auzul acestora incremenim. Omul cara mai mult decat toti trei la un loc. Si noi ne mai plangem si de dureri de spate… Cu toate acestea, tipul recunoaste cu modestie ca nu stie sa-si faca rucsacul mai usor si nici nu-l deranjeaza sa care atat. Ii gasim o porecla potrivita cu trasaturile sale fizice: “Johnny Bravo”.

16:05 Tot asteptam sa se descarce norii care intuneca crestele, dar ei nu fac decat sa ramana la fel de amenintatori si sa se reorganizeze sub alte forme. Suntem in dubiu daca sa plecam sau nu. Au mai aparut si niste nori din dreapta, de dupa peretele muntelui, care incearca sa inunde valea. Ne gandim sa ramanem la refugiu si in noaptea asta, dar aflam de la noul nostru prieten, Johnny, ca nu mai au locuri, iar campatul este permis doar la peste 2500 de m. Asta nu stiu ce regula mai e, insa alta nu cunostem. El se hotaraste sa urce pentru a gasi loc de cort.

imag4414tmb
Prima incercare de a ajunge in Grand Col Ferret

16:35 Decidem sa ne incercam norocul si sa urcam spre Grand Col Ferret (2537 m). Dupa jumatate de ora de ascensiune gasim un izvor, iar la cativa metri de el, identificam cortul lui Johnny. Nu vrem sa ramanem aici, ci sa trecem de saua Ferret si sa coboram mai jos de ea.

17:25 Constatam ca pe cer s-au acumulat nori grei de ploaie, valea a devenit incetosata. Avem toate motivele sa ne intoarcem la refugiu cat mai rapid. E clar ca astazi nu avem sanse sa trecem de cealalta parte a muntelui . Mai ramane problema: unde vom dormi la noapte?

Alex ia decizia sa isi improvizeze adapost in apropiere de cortul lui Johnny, inainte sa ploua. Eu si Radu suntem de parere ca e mai bine sa coboram si sa punem cortul dupa ce se linisteste ploaia, asa ca revenim la Refugiul Elena.

18:24 Inca nu a inceput sa ploua. In aer e doar multa umiditate, vant si o burnita abia sesizabila. La inaltimea unde a ramas Alex s-a lasat ceata. Ne ingrijoram cand vedem ca nu coboara. Ne-a spus ca o va face de indata ce termina de construit adapostul. Cat poate sa dureze acest lucru?

19:00 Suntem foarte suparati pe situatia in care ne aflam. Norii nici nu vor sa se descarce, nici nu au de gand sa se destrame. Iar noi nu reusim sa facem nimic. Ne bucuram cand il vedem pe Alex ca vine spre noi. Gasesc semnal la telefon si ma interesez de prognoza. La noapte se anunta ploaie si descarcari electrice. Uf!

_p0a8415
Intorsi la Refugiul Elena din cauza norilor plumburii

19:18 Vremea se joaca cu nervii nostri. Asa ceva nu am mai patit pana acum. Ne luam inima in dinti,  urcam din nou panta si ajungem la locul de campare.

19:48 Ii admiram adapostul lui Alex, construit din caramizi gasite in zona, pietre si o folie impermeabila. Nici Bear Grylls nu s-ar fi descurcat mai bine! Afara e atat de frig incat ma simt nevoita sa-mi pun manusile, caciula, polarul, geaca si inca o pereche de pantaloni (cred ca e suficient pentru luna iulie!). Montam cortul si ma cuibaresc repede in sac pentru a ma incalzi.

20:54 Cerul s-a mai limpezit, iar amenintarea vremii rele a trecut. De cate ori m-am uitat pe site-urile meteo, in toata excursia asta, de tot atatea ori m-am inselat in privinta prognozelor. Cel mai probabil este ca Alpii sa-si formeze proprii nori si, de aceea, vremea sa fie greu de prezis.

Radu a inghetat afara gatindu-si crenvusti la spirtiera. Eu nu mai simt nevoia sa mananc, imi conserv energia. Si Alex face la fel. Somnul este un bun inlocuitor al hranei.

imag4418tmb
Cerul s-a linistit.

Citeste si despre celelalte zile ale jurnalului aici.

Text: Georgiana Modrescu

Foto: Georgiana Modrescu si Tune in Photography

Turul Mont Blanc-ului (ziua 6)

Duminica, 24.07.2016 

06:00 Iesim  tiptil din camera si incepem sa impachetam. Ciugulim ce mai gasim prin rucsacuri, in cazul meu mere, si pornim la drum. Desi cerul este senin, in aer pluteste parfumul gerului. Cateva raze timide de soare abia si-au facut aparitia pe pajiste. Iarba sclipeste umezita de roua diminetii.

09:05 Ne plimbam fascinati pe stradutele inguste, pavate cu piatra cubica, ale Courmayeur-ului. De-o parte si de alta a lor, ne incanta arhitectura caselor din piatra, cu obloane la ferestre si flori proaspete la geamuri. Descoperim un oras al frumusetii si al bunului gust, pozitionat in inima muntilor.

imag4223tmb
Turul Mont Blanc-ului prin Courmayeur
imag4226tmb
Cladiri si stradute inguste din Courmayeur

09:32 Cumparam de la magazin alimente, pentru urmatoarele zile, plus un mic dejun copios care sa ne incarce bateriile pentru urcarea ce va urma. Constatam ca aici hrana este aproximativ de doua ori mai scumpa decat in Romania. Chiar si asa, eu, la omleta cu spanac si ciuperci, nu pot sa renunt. Este o delicatesa! Ne asezam intr-un loc mai ferit de privirile oamenilor si savuram fiecare inghititura de mancare. Acesta este cel mai asteptat mic dejun din viata mea!

imag4235tmb
Courmayeur – orasul bunului-gust

10:44 Pornim la drum cu forte noi si cu un mare zambet pe fata. Urcam pe langa fermecatoarele case ale Courmayeur-ului, ne umplem sticlele cu apa proaspata, din fantanile special amenajate pentru drumeti, mai aruncam o ultima privire spre oras si incepem ascensiunea prin padure. Imi pare rau ca timpul scurt nu ne permite sa mai petrecem o zi aici.

imag4249tmb
Cladiri din Courmayeur
imag4245tmb
Case din Courmayeur, pe TMB
imag4242tmb
Fantana pentru drumeti in Courmayeur

13:26 Suntem la Refugiul Bertone (2020 m), dupa o urcare de aproape 800 de metri, care a stors din noi cata apa a putut. De aici drumurile se bifurca: unul merge pe curba de nivel, iar altul pe coama muntelui (la altitudini de peste 2500 de m), ambele ajungand la Refugiul Bonatti. Noi alegem a doua varianta deoarece ne va purta prin locuri cu peisaje mai captivante.

imag4254tmb
In apropiere de Refugiul Bertone, pe TMB

15:47 Cu ochii mereu atrasi de inaltimile inzapezite ale Mont Blanc-ului si de splendidele peisaje alpine, nici nu am simtit cand am urcat la aproape 2500 de m. Abia acum realizam ca in partea dreapta a traseului, deasupra unor varfuri stancoase, de peste 3000 de metri, s-au strans niste nori care nu aduc deloc vesti bune.  Trebuie sa coboram cat mai repede deoarece, in zona in care suntem, avem mari sanse sa fim fulgerati. Nu putem continua traseul initial. Ne uitam pe aplicatia GPS si gasim o carare nemarcata care coboara spre cealalta varianta a traseului (cea pe curba de nivel). Cerul nu mai are rabdare cu noi si incepe sa se dezlantuie, cu ploaie torentiala si grindina, cu fulgere, trasnete si tunete, de ni se zbarleste pielea.

imag4270tmb
Turul Mont Blanc-ului pe partea italiana
imag4267tmb_1
Varful Mont Blanc vazut din Italia
imag4282tmb
Furtuna la 3000 de m, in Muntii Alpi

16:05 Gasim poteca si gonim la vale. Ploua atat de tare incat bocancii mustesc de apa, iar pelerina de ploaie nu mai face fata. Ma ingrozeste gandul ca ar trebui sa merg cu hainele ude, pana la primul refugiu, pe un frig atat de mare. Vremea s-a racit foarte brusc, odata cu venirea precipitatiilor. Cerul scoate sunete ingrozitoare. In zare se vede o stana parasita si niste vaci in apropierea ei. Sub amenintarea descarcarilor electrice hotaram sa ne adapostim in ea, chiar daca acoperisul nu mai este intreg.

16:18 Intram in stana. Nu prea ne place ce gasim aici, dar ne vom descurca noi cumva. Primul pas este sa ne schimbam cu haine uscate din rucsac, pentru a ne incalzi. Avem totul ud pe noi. Tremuram din toate incheieturile.

Chiar daca ploaia se va opri, nu ne putem continua traseul cu hainele uscate pentru ca riscam sa le udam si pe acestea, de la iarba plouata, iar cu cele ude nici atat, deoarece am ingheta de frig. Desi suntem in luna iulie, temperatura din acest moment nu depaseste 7 grade. Deci trebuie sa ramanem peste noapte aici si sa ne ne improvizam un loc de dormit. Stana este in paragina. In ea se gasesc cateva grinzi aruncate la intamplare, niste saltele putrezite, gunoaie, sarme si balegar, de pe vremea cand a fost utilizata ca grajd. Dupa ce ne schimbam si ne punem hainele la uscat, ne apucam sa facem curatenie intr-un colt al incaperii. Mutam cu rabdare grinzile, adunam pietrele, balegarul si alte resturi abandonate. Apoi acoperim locul cu o folie si adapostul nostru este gata. Iar pentru a ne incalzi mai grabnic, pregatim un ceai la spirtiera (Radu e de parere ca aragaz mai usor decat acesta nu exista. Ii dau draptate si il rog sa-mi faca si mie una cand revenim acasa).

imag4298tmb
Noapte la stana in Turul Mont Blanc-ului

17:03 Avem sacii de dormit intinsi pe loc curat, bem din ceaiul cald, ba chiar avem si semnal la telefon. Trimit o poza pe facebook sa anunt ca suntem bine. Ploaia s-a oprit. Radu iese afara si intalneste un cioban. Incearca sa-i vorbeasca in engleza. Eu ii spun ca mai degraba s-ar intelege cu el in romana decat in engleza. Culmea e ca omul chiar este roman! Vine la noi si vazandu-ne adapostul “primitiv” ne invita la stana lui. Noi il refuzam politicos si ii multumim pentru bunatatea lui. Se asaza langa noi si ne povesteste ca sta cu vacile din luna mai pana in septembrie. In tot acest timp, prinde multe ninsori. Ne spune ca ultima a avut loc chiar saptamana trecuta. El isi muta vacile mereu, dintr-un loc in altul, pentru a da animalelor iarba proaspata de pascut. Are doi caini ascultatori si dresati special sa-l ajute in tot ce face. Au fost dusi la o scoala de dresaj, ciobanul fiind nevoit doar sa invete comenzile pe care sa le adreseze. Cand ne vede in sandale, ne atrage atentia ca in iarba sunt vipere, sa avem mare grija pe unde calcam. Ne mai zice si ca, in zona, sunt mistreti si cerbi care mugesc tare, precum vacile. Ne indeamna sa facem focul, insa noi hotaram sa nu ne afumam inutil. Caldura sacilor de dormit ne este suficienta. Ne bucuram sa stam la vorba cu cineva care cunoaste, mai bine decat noi, locurile si specificul lor. Dupa ce ne mai face o ultima invitatie in stana lui, omul isi ia ramas bun si porneste spre vale.

imag4292tmb
Priveliste spre Masivul Mont Blanc, de la adapostul unei stane parasite

21:37 Noi mai continuam vorba, pana cand ni se inchid ochii si, rand pe rand adormim. Sa speram ca la noapte nu avem parte de sobolani sau de alte lighioane ale locului.

Citeste si despre celelalte zile ale jurnalului aici.

Text si fotografii: Georgiana Modrescu

Turul Mont Blanc-ului (ziua 5)

Sambata 23.07.2016 

06:00 De data asta nu suntem singurii care se trezesc la ore matinale. Intre orele 6:00 si 7:30 se serveste micul dejun.

06:10 Ajung prima in sala de mese. Mancarea este deja pregatita. Fiecare are farfuria sa si poate sa-si aleaga dintre varietatile pozitionate la mijlocul mesei: cereale, lapte, suc de fructe, unt, gem, paine. Un domn ma intreaba daca doresc cafea sau ceai. Incerc sa il refuz politicos fara sa-i pot explica, in franceza, ca eu nu mi-am comandat mic dejun, ci urmeaza sa mananc ce mi-am adus in rucsac.

06:20 Sala s-a umplut de oameni. Alex imi spune ca nu m-am asezat unde trebuie si ca locul nostru este la o alta masa. Acum am inteles! Fiecarui grup i s-a spus, de cu seara, unde va manca a doua zi, astfel evitandu-se eventuale conflicte legate de pozitionare. Imi plac francezii astia, sunt foarte calculati.

Nu ma simt prea confortabil sa imi scot mancarea din punga. Le spun baietilor ca am de gand sa merg afara insa, in secunda urmatoare, imi dau seama ca am mai facut o gafa: sunt singura care a intrat cu ruscasul aici, iar pe perete este afisat ca acest lucru este interzis. Bagajele se tin intr-o incapere speciala. Realizez ca nu am loc sa ma strecor pana la usa, asa ca raman si incerc sa ma descurc cum pot. Data viitoare voi sti ce am de facut.

imag4067tmb
Crin de munte (floare rara, protejata)

08:05 Incepem urcarea spre Col de la Seigne (2512 m). Din aceasta sa, parasim Franta si ne continuam Turul Mont Blanc-ului prin Italia. Obiectivul de astazi este sa ajungem in apropiere de Orasul Courmayeur. Vom vedea daca vremea ne va permite, sau nu, sa realizam ce ne-am propus. Momentan cerul este acoperit.

imag4094tmb
Norii acopera Refugiul Des Mottets (locul de unde venim).
imag4062tmb
Peisaje stancoase cu altitudini de aproape 3000 de m

09:23 Vantul sufla cu putere si ne obliga sa ne imbracam cu cele mai groase haine, inclusiv sa punem manusile in maini. Nori imensi dau tarcoale inaltimilor stancoase pe care ne aflam si dau muntelui un aspect dramatic, misterios. Fac cateva fotografi pentru prietenii ramasi acasa, cu gand sa le trimit putina racoare. Cu siguranta ei se confrunta cu vremea caniculara de iulie. Imi ingheata mainile pe telefon in timp ce scriu mesajul. Intr-un final, stafiile reci ale cerului ma inghit cu totul, incetosandu-mi privelistile.

imag4090tmb
Spre Col de la Seigne (granita cu Italia)

Am ramas in urma. Ma grabesc sa-i prind pe baieti. Coboram din sa, pe la Refugiul Casermetta (2425 m). Drumul se continua printr-o vale imensa. Ma rog sa avem astazi o zi cu vreme buna, pentru ca ne asteapta peisaje senzationale.

imag4098tmb
Coborare din Col de la Seigne, spre Refugiul Casermetta

10:49 Ne asezam, in apropiere de Rifugio Elisabeta (2204 m), sa luam o gustare. Din inaltul cerului apare un balaur de nor care umple, in cateva secunde, toata valea si vine pe la spatele lui Radu sa-l adulmece. Privesc si nu-mi vine sa cred. Cata viata prind duhurile cetii in Alpi! Balaurul se risipeste la fel de repede precum a venit, dezvaluind din nou maretia muntilor.

imag4121tmb
Peisaje de neuitat pe Turul Mont Blanc-ului

12:18 Stam fata in fata cu panorame de o rara frumusete: munti inalti cu fruntile inzapezite, stanci brune care inteapa cerul, nori imaculati ce se joaca printre varfuri, ghetari, apa in toate formele ei. Ne straduim sa nu consumam bateriile de la aparatul foto, pozand doar acest paradis.

imag4134tmb
Apa izvorata din ghetar in regiunea Lago Combal
imag4194tmb
Vale glaciara din Muntii Alpi  sapata de Ghetarul Miage
imag4191tmb
Ghetari din Muntii Alpi, vazuti de pe TMB
imag4180tmb
Turul Mont Blanc-ului

14:37 Ne intindem pe iarba si facem o pauza de masa. Intr-un cadru de vis, ca acesta, merita sa petrecem mai mult timp. Constat ca mai am foarte putina mancare. Ciugulesc o parte si-mi mai pastrez putina pentru cazul in care nu ajungem intr-o localitate astazi.

imag4167tmb
Valea Dora di Veny din Muntii Alpi. Peisajul nu este surprins din avion, ci de pe potaca TMB-ului

15:10 Ce ciudat! De cate ori ne asezam sa luam masa de pranz, cerul se inegreste si devine amenintator. Norisorii pufosi si albi s-au transformat intr-o patura gri, din care se aud tunete. Strangem tot si grabim pasul spre refugiile din zona. Vremea e foarte imprevizibila aici. Sunt putin dezamagita ca trebuie sa dormim din nou la cazare. Sper sa nu patim asa in toata excursia, deoarece imi va parea rau ca am carat cortul si sacii de bivuac.

In departare se vede cum umbra acopera treptat crestele si valea, schimbandu-le culorile dupa bunul sau plac. Deasupra noastra sclipesc din cand in cand fulgere, urmate de sunetul cutremurator.

imag4200tmb
Vreme rea in Muntii Alpi

17:18 Am ajuns la Refugiul Le Randonneur. Afara tocmai a inceput sa ploua marunt. In urma cu zece minute am trecul pe langa Refugiul Maison Vieille, insa nu am vrut sa ramanem acolo, sperand sa gasim un pret mai bun de cazare aici. In ambele cazuri insa, ne costa tot 25 de Euro, de persoana. Ne decidem sa ramanem aici. Primim cate o fisa pentru dus. Ni se explica ca apa va curge doar pentru trei minute, apoi se va opri. Ma scoate din minti regula asta! Cat de mult visam la un dus cald, de cel putin zece minute! Vestea buna este ca apa de la chiuveta nu e contorizata, asa ca putem sa folosim cata vrem.

Suntem la aproximativ doua ore de Courmayeur.

20:14 Sunt obosita. Simt ca astazi nu m-am alimentat suficient. Imi este atat de foame incat nici sa adorm nu pot. Imi calc pe orgoliu si ii cer lui Radu niste cereale cu lapte praf (singura mancare ramasa neatinsa), sa-mi mai maresc putin glicemia. Dupa ce mananc imi revin. Stau in pat la caldura si imi notez cateva ganduri in jurnal.

Prognoza pentru zilele urmatoare nu este deloc imbucuratoare, sunt anuntate ploi si descarcari electrice. Totusi, pana acum am avut, cat de cat, noroc cu vremea. Poate vom avea si de acum incolo. Alex se intoarce cu doua mere, cumparate cu 1 euro de la restaurantul refugiului. Daca toata mancarea ar fi la fel de ieftina, cum sunt fructele, ne-am fi rasfatat mai mult in seara asta.

21:53 Deja colegii de camera au atipit. Vom face si noi acelasi lucru. Somnul este cea mai buna hrana. Maine ne trezim devreme si coboram in oras.

imag4120tmb

Citeste si despre celelalte zile ale jurnalului aici.

Text si fotografii: Georgiana Modrescu

Turul Mont Blanc-ului (ziua 4)

Vineri, 22.07.2016 

06:00 Abia reusim sa ne ridicam din pat. Incercam sa nu fosnim pungile cu haine, pentru a nu le strica somnul colegilor de camera. Mergem la bucatarie sa ne rasfatam cu micul dejun. Aceasta incapere este numai a noastra. Ceilalti probabil ca mananca la restaurant.

Afara este frig, iar pe cer se intinde un strat gros de nori. Ne bucuram de cafeluta calda servita la masa, alaturi de oua fierte, legume si alte bunatati. Trebuie sa recunosc ca mai am momente in care se intampla sa duc dorul civilizatiei…

08:25 Ploua. Ne punem pelerinele si pornim la drum fara entuziasm. Mergem tacuti. Abia dam atentie vechii Biserici Notre Dame de la Gorge, si batranului drum pe care calcam, construit de pe timpul romanilor. Ne asteapta o urcare grea: de la 1200 de m trebuie sa ajungem la peste 2700 de m.

_p0a7948
Mai sunt si zile ploioase pe TMB…

09:40 Ploaia s-a oprit si lasa locul catorva bucatele de senin sa ne lumineze ziua. Ne intalnim cu alti drumeti si legam prietenii. Se pare ca Radu este plin astazi de energie si incepe sa ne vorbeasca despre  conchistadori, despre vremuri demult apuse, iar dupa ce ne trece prin labirintul istoriei, ne plimba putin si prin cel al psihologiei, de ti-e mai mare dragul sa-l asculti. Uite asa reusesc sa urc fara sa mai dau atentie drumului solicitant.

_p0a7993tmb
In drum spre Col du Bonhomme
imag3952
Cerul isi schimba aspectul rapid: ba e senin, ba se aglomereaza norii.

12:13 Relieful ne aminteste de Muntii Fagaras, insa, cu cat urcam spre Col du Bonhomme (2329 m), stancile sfaramicioase si stratificate ma duc cu gandul la Rezervatia Geologica Stramtura Coza, din Muntii Vrancei. Uneori am impresia ca pasim pe fosile.  Ce mult mi-as dori sa pot patrunde in trecutul Alpilor, doar privindu-le rocile. Ne aflam in Rezervatia Naturala Les Contamines- Montjoie.

_p0a8003
Spre Col du Bonhomme

Rezervatia Naturala Les Contamines- Montjoie

Este Rezervatia cu cea mai mare diferenta de nivel a Frantei, pornind de la 1100 m, pana la 3892 m. Beneficiaza de toate etajele bioclimatice montane: paduri, pajisti alpine, turbarii, grogotisuri, ghetari. De asemenea, teritoriul sau adaposteste o mare varietate de roci: granituri, gnaisuri, sisturi, calcare. Acestea dau varfurilor muntoase aspecte contrastante.

Turul Mont Blanc-ului traverseaza Rezervatia, din Orasul Les Contamines, prin Col de Bonhomme, pana in Col de la Croix du Bonhomme.

La aproximativ 7 km de Orasul Les Contamines, in directia Col du Bonhomme exista un loc in care este permis sa campezi peste noapte in Rezervatie. Din poteca principala exista un indicator care te va indruma catre o pajiste la 100 de m. 

imag3954tmb_1
Rezervatia Naturala Les Contamines-Montjoie

12:34 Ajunsi in sa, la 2329 de metri, putem sa trecem cu privirea dincolo de munte. Varfurile inalte ale Alpilor se intind cat vezi cu ochii. Norii grei le bantuie stancile ascutite. Soarele lipseste din peisaj, iar vaile capata infatisari stranii. Forte nevazute incearca sa macine muntele, umplandu-i albiile de grohotisuri. Frigul imi intra in oase.

imag3996tmb
Muntii Alpi sunt plini de grohotisuri
imag3998tmb
In drum spre Col de La Croix du Bonhomme

O creasta calcaroasa ma face sa privesc mereu in urma. Este imensa, aparent dintr-o singura bucata, si da muntelui un aspect chelios si ridat. Face nota discordanta cu celelate vecine ale ei, care au culori diferite si sunt asezate in straturi. Le parcurg cu privirea fara sa ma satur. Doar racoarea ma impinge, din cand in cand, sa grabesc pasul.

imag3977tmb
Col du Bonhomme si peisajul sau ireal

13:20 Ne oprim in dreptul unei momai imense. La cinci minute mai jos se afla Refugiul Col de la Croix du Bonhomme. Noi avem doua optiuni: ori sa urcam spre varfurile Tete de Fours, la altitudinea de aproximativ 2700 de m, ori sa coboram si sa mergem pe un drum de pamant. Ambele variante ne duc la Refugiul Des Mottets (1914 m). Cu toate ca deasupra noastra isi tot fac aparitia nori greoi, nu stam pe ganduri, ci stabilim sa mergem pe sus. Avem experienta zilei de ieri cand vremea a fost buna, chiar daca cerul parea sa aduca ploaie, iar prognoza era infricosatoare.

Urcam pe o portiune inzapezita. Din omatul alb au iesit la lumina cateva stanci pastelate. In departare apar petece de senin. Panta pe care inaintam pare fara de sfarsit. Este o iluzie creata de forma muntelui.

imag4013tmb
Varful Tete Nord de Fours
imag4016tmb
Alex

14:47 Uau! Ne aflam in dreptul unui gigant de piatra ale carui stanci par ruginite din loc in loc. Ma apropii de ele  si privesc in vale. De aici urmeaza sa coboram. Ma uit in jos si ma ingrozesc. Pe unde sa fie traseul, pe limbile abrupte de zapada sau printre stancile aeriene?

imag4018tmb
Turul Mont Blanc-ului pare sa necesite si un pic de curaj

Alex porneste inainte si imi arata ca se poate inainta. Imi ofera si un bat de trekking pentru a ma putea echilibra. De obicei nu folosesc asa ceva decat cand vreau sa ma apar de caini, insa, de data asta, il consider foarte util. Pasim cu atentie la fiecare pas, pe neaua alunecoasa ori pe grohotisul instabil, descataram pe stanci si ajungem incet, pe pamant sigur. Pentru prima data ma gandesc ca Turul Mont Blanc-ului nu este chiar pentru oricine.

_p0a8064tmb
Coborarea plina de zapada si grohotis, spre Refugiul Des Mottets
_p0a8068tmb
Eu si ibex-ul

15:52 Muntii astia sunt plini de cascade. Ce forme deosebite au dat ele stancilor! Ne plimbam printr-un paradis umed, sapat de apa si decorat cu flori proaspete. Pe aceste meleaguri abia a venit primavara. Emotiile pe care le-am avut mai sus au disparut. Acum sufletul imi iradiaza de bucuria naturii vibrante.

imag4039tmb_1
Relief alpin care imi aduce aminte de Rezervatia Stramtura Cozei, din Muntii Vrancei
imag4030tmb
Cascada din Alpi

imag3994

16:10 Nu strica sa luam o pauza de masa, nu de alta dar am uitat sa mai mancam. Intindem izoprenul pe iarba si facem picnic. Razele soarelui ne rasfata printre norii. Am avut noroc de vreme buna pana la urma. Glumim, ne veselim, ne traim visele.

16:48 Un tunet ne intrerupe relaxarea. Nici nu am bagat de seama cand s-au adunat norii si au format o patura groasa si intunecoasa deasupra noastra. Trebuie sa ajungem cat mai grabnic la refugiu. In departare ploua.

Coboram. Suntem nevoiti sa punem pelerinele pe noi, pentru a nu face dus sub cerul liber. Tunetele s-au mai oprit.

18:06 Ne uitam pe lista de preturi afisata la intrare in Refugiul Des Mottets pentru ca vrem sa dormim aici. Vremea este prea imprevizibila pentru a dormi la cort si in plus trebuie sa ne uscam echipamentul. Ori din oboseala, ori din neatentie ne uitam la costurile camerelor duble (49 Euro de persoana), in loc sa  le cautam pe cele pentru priciuri. Ne impacientam putin la gandul ca va trebui sa campam. Intram totusi sa intrebam daca exista si o alta varianta decat cea pe care am vazut-o noi.

In refugiu e agitatie mare. Bucataria seamana cu un stup de albine harnice, care au mereu ceva de facut. O doamna draguta ne explica, in graba mare, ca pentru 17 euro de persoana putem dormi la priciuri si beneficia de dus. Ne-a luat o piatra de pe inima.

18:19 Ma pun in pat si adorm imediat.

20:30 Alex ma trezeste sa-mi fac dus si sa mananc. Imi este frig si sunt obosita. Imi trece prin minte gandul ca nu voi rezista sa termin Turul Mont Blanc-ului. Incerc sa mi-l alung. Facem socoteala basicilor de la picioare. Avem afectate doar degetele mici. E bine. Dus, un pic de pudra cu antibiotic, un pansament peste si trec ele.

21:35 Ciugulim cate ceva in sala de mese. Suntem singurii cu pungile de mancare dupa noi. Ups! E bine ca sunt indulgenti cu noi si nu ne dau afara. Pentru dimineata baietii isi comanda un mic dejun cu 8 Euro. Eu imi socotesc mancarea si consider ca imi ajunge pana maine seara, cand ajungem in oras, asa ca nu imi iau si eu unul. In schimb, imi iau doua portocale mari cu 1 Euro. Sufletul meu de vegetarian danseaza de fericire.

22:15 Am ramas ultima in sala de mese sa-mi scriu jurnalul. Retraiesc toate momentele zilei pana revin in prezent. Imi pun carnetelul si pixul la loc sigur si ma uit in jurul meu prin incapere. Peretii sunt decorati cu obiecte taranesti pe care oamenii le foloseau odinioara in viata de zi cu zi. Ma simt ca intr-un muzeu. Le-as putea privi cu interes pentru mult timp insa nu vreau sa abuzez de timpul angajatilor cabanei. Ma uit la ei cum aranjeaza, cu rapiditate, pachetele comandate de turisti, pentru a doua zi. Le urez noapte buna si ma retrag la somn.

imag4048tmb
Mai sunt si zile ploioase pe TMB…

Citeste si despre celelalte zile ale jurnalului aici.

Text: Georgiana Modrescu

Fotografii: Georgiana Modrescu si Tune in Photography

Turul Mont Blanc-ului (ziua 3)

Joi, 21.07.2016 

06:30 Azi-noapte am dormit ca niste copii. Doar zgomotul catorva picaturi de ploaie ne-a facut sa ne intoarcem de pe o parte pe alta. Acum cerul este innorat si calm. Ne strangem lucrurile, luam micul dejun si mergem in oras la cumparaturi.

imag3874tmb
Raul L’Arve in ceata diminetii

09:17 Pasim pentru prima data intr-o localitate de munte frantuzeasca. Casele, care privite de sus pareau lipsite de culoare, acum ne surprind prin rafinamentul lor. Intregul oras este decorat cu flori proaspete, de la cladiri pana la poduri si strazi. Pe jos nu vad nici urma de gunoi. Nu sunt uimita, ci doar placut impresionata. Stiu ca am putea face si noi asta, in tara noastra.

imag3881tmb
La cumparaturi in Les Houches
imag3882tmb
Magazin cu echipamente sportive in Les Houches

10:30 Baietii rad iar de rucsacul meu, dupa ce l-am incarcat cu mancare pentru trei zile si imi zic ca, de data asta, arata ca Turnul din Pisa. Inainte sa parasim Orasul Les Houches, trecem si pe la Centrul de Informare Turistica. Aflam ca, pentru dupa-amiaza se anunta descarcari electrice. Avem doua posibilitati de traseu: una ar fi sa urcam prin Col de Tricot (2120 m), insa riscul sa fim prinsi de vremea rea chiar acolo este foarte mare, ori sa mergem prin cateva sate, pe un drum aflat la inaltimi mai joase. Grea decizie avem de luat, mai ales ca varianta pe sus se apropie foarte mult de ghetar si promite peisaje impresionante.

imag3886tmb
Orasul Les Houches vazut din apropiere de Col de Voza

Cerul este deja incarcat cu nori pufosi si gri. Unii sunt rasfirati, altii se aduna. Sunt imprevizibili. Of! Ne mai gandim cat timp mergem pe portiunea unde drumurile sunt comune si vom lua decizia cand ele se despart.

imag3891tmb
Aglomeratia norilor a facut culorile sa dispara

11:57 Nu-mi vine sa cred cum curg apele pe noi in timp ce urcam. Nici azi nu am scapat de canicula. Totusi am invatat de ieri o lectie importanta: sa-mi iau mai multa apa cu mine si sa verific pe aplicatia GPS existenta izvoarelor in zona.

Drumul nostru se bifurca in Col de Voza (1715 m). Cerul pare inca indecis. La fel si noi. Tragem de timp, mancand cate ceva la masutele de lemn. Cautam o zona in care sa avem semnal, mai verificam inca o data prognoza. Toate site-urile anunta ca vor avea loc descarcari elecrtice si averse. Pentru siguranta noastra, alegem varianta care ne va purta prin sate, la altitudini mai joase. Nu sunt deloc incantata ca a trebuit sa decidem asa.

14:34 Cararea serpuieste prin padure, printre pajisti inflorite si sate de munte cum nu am mai intalnit vreodata. La vederea lor, parerea mea de rau se preschimba intr-o imensa bucurie. Casele sunt construite neostentativ, din piatra si din lemn. Pentru a le infrumuseta, localnicii folosesc obiecte taranesti vechi (coase, greble, roti de car etc.), pe care le pun pe pereti exteriori, si  jardiniere cu muscate proaspete . Geamurile sunt ocrotite cu obloane, iar balcoanele sunt imprejmuite cu lemn sculptat. In curti, iarba tunsa  inconjoara, cu verdele ei, potecutele construite din dale de piatra. Cativa arbusti cu frunze deosebite completeaza armonia deplina a zonei in care ne aflam. Totul e viu si proaspat. Pe ulitele satului nu vedem prea multi oameni, ci doar doi copii, asezati la o masuta, care ne invita sa ne faca un numar de magie. Sunt bucurosi cand Alex le intinde cate o moneda de 1 Euro, ca recompensa pentru efortul lor de a castiga, in joaca, bani.

imag3892tmb
Coboram din Col de Voza, prin sate de munte
imag3905tmb
Casute frantuzesti
imag3918tmb
Casa din Franta decorata cu obiecte taranesti
imag3901tmb
Ruta alternativa a TMB-ului, prin sate de munte

Prin curti mai zarim cate o bunicuta care citeste din carte sau cate un barbat care tunde iarba. Nu exista caini care sa latre pe la porti. In intregul sat domneste o liniste naturala, relaxanta. Localnicii imi par niste oameni plini de rafinament: prin felul in care vorbesc – temperat, prin felul in care ne saluta – mereu cu zambetul pe buze, prin grija pe care o acorda frumusetii in viata de zi cu zi.

Iarta-ma Romania, cred ca m-am indragostit de Franta…

imag3915tmb
Inca se mai conduc astfel de masini, ori ne-am intors noi in timp?
imag3908tmb
Turul Mont Blanc-ului pe ruta alternativa care trece prin sate de munte
imag3924tmb
Ne-a placut unde si-a „parcat” bicicleta.

16:24. In calea noastra intalnim panouri informative pentru cei intersati sa afle franturi din istoria locurilor. Nu pot sa trec indiferenta pe langa unul dintre ele, pe care este imprimata o afirmatie a renumitului om de stiinta, Horace Benedict de Saussure, cel care timp de 27 de ani s-a straduit sa gaseasca o cale, pentru a ajunge pe Varful Mont Blanc: “Scopul meu nu a fost sa ating cel mai inalt punct, ci observatiile si experientele pe care le-am putut efectua acolo, au dat pret acestei calatorii”. Simt ca rezonez cu vorbele sale, deoarece si sufletul meu este avid de cunoastere si de dorinta explorarii lumii inconjuratoare. In aceasta idee sta si raspunsul pentru cei care ma intreaba de ce am ales sa fac Turul Mont Blanc-ului si nu sa urc pe Varful Mont Blanc. TMB ma poarta prin trei tari, prin munti, rezervatii, sate si orase. Imi da ocazia sa descopar o varietate de locuri si oameni, pe cand atingerea unui varf de 4809 m nu-mi ofera o asemenea sansa.

Cu toate acestea, afirmatia lui Horace Benedict de Saussure este facuta intr-un alt context – acela al pasiunii sale pentru stiinta. In anu 1760 tanarul cercetator a fort trimis, de profesorul sau, in Chamonix, pentru a studia flora regiunii. La vederea ghetarilor si a muntelui inzapezit, in sufletul i-a aparut dorinta de a efectua cercetari in cel mai inalt punct . Pentru asta trebuia sa gaseasca o cale, catre Varful Mont Blanc. Oamenii vremii priveau ideea ca fiind nebuneasca. Nimeni nu mai cutezase sa urce atat de sus.  Incercarile sale de a ajunge pe varf au fost soldate, an de an, cu esec. Din dorinta de a gasi o solutie, Horace Benedict De Saussure a hotarat sa ofere o recompensa celui care va reusi sa cucereasca Muntele Alb. In anul 1786 Michael Gabriel Paccard, de profesie medic si Jaques Balmat, cautator de cristale, au reusit sa urce pana in cel mai inalt punct, 4809 m, obtinand rasplata cuvenita. Un an mai tarziu,cercetatorul a condus o expeditie stiintifica pe Varful Mont Blanc, implinindu-si visul purtat in suflet timp de 27 de ani. Ajuns acolo, el a inceput sa faca diverse experimente folosind o multitudine de instrumente ca: barometrul, hidrometrul, magnetometrul, elecrometru etc. A analizat culoarea cerului, temperatura de fierbere a apei, ecoul produs de impuscaturi, a luat mostre de zapada si aer pentru investigatii mai amanuntite. Studiile si cercetarile sale sunt mult mai vaste si se intind pe diferite domenii: geologie, fizica, astronomie, botanica s.a. Este adesea considerat intemeietorul alpinismului.

19:28. Ajungem in Orasul Les Contamines. Stau in fata magazinului si ma intreb: cum de nu am luat in calcul ca vom trece astazi printr-o localitate? Am avut impresia ca o vom ocoli. Daca eram mai atenti, nu am fi carat atat de multa mancare.

imag3932tmb
Les Contamines

In seara asta vom dormi in Campingul Pontet, insa nu cu cortul ci in cabana. La noapte se anunta precipitatii semnificative cu descarcari electrice. In plus, ne prinde bine si noua un pat moale, un dus cald si o priza unde sa incarcam bateriile pentru telefon si aparatul foto.  Apropo de vreme, astazi nu a plouat deloc. Totusi imi pare bine ca am ales sa mergem prin sate. A fost o experienta minunata!

20:41 Cu 16 Euro de persoana reusim sa obtinem cate un pat (intr-o camera cu 20 de locuri), acces la bucatarie si la dus. Avem posibilitatea sa folosim masina de spalat pentru inca 6 Euro in plus. Din motive de igiena alegem sa ne spalam hainele manual.

Suntem franti de oboseala. Ne terminam treburile gospodaresti si fugim la somn. Maine se anunta vreme rea toata ziua. Nu stim daca sa mai avem sau nu incredere in prognoza. Speram sa fie bine.

Citeste si celelalte zile ale jurnalului aici.

Text si fotografii: Georgiana Modrescu

Turul Mont Blanc-ului (ziua 2)

Miercuri, 20.07.2016

02:23. Un tunet puternic ne face, pe toti trei, sa sarim speriati din sacii de dormit, in toiul noptii. Cerul este plin de stele, luna lumineaza totul in jur. Nu este nici pic de nor, nici urma de furtuna. Daca Alex si Radu nu s-ar fi trezit, in acelasi timp cu mine, as fi crezut ca am auzit sunetul in vis, nicidecum in realitate.

Se aude iar dinspre muntii inzapeziti. Ne dam seama ca este sunetul unei avalanse. Este ceva nou pentru noi. Zambim si adormim linistiti.

05:47. Iar sarim toti trei din sac, la auzul unor pasi care trec prin dreptul nostru. Asa se intampla cand te culci la 20 de centimetri de poteca. Este doar un drumet putin mai matinal decat noi. Ne spune “Bonjour!”, zambeste admirativ si merge mai departe. Ne trezim, de teama sa nu fim vazuti ca am innoptat in rezervatie.

07:20. Ma uit in jur si imi dau seama ca traiesc unul dintre cele mai fascinante vise. Strang obiectele in rucsac, rontai niste morcovi in loc de micul dejun, imi iau cafeaua si ma asez pe o stanca sa savurez culorile in care dimineata a invesmantat muntii. Trimit celor de acasa, o fotografie de aici in speranta ca le voi putea darui din preplinul sufletesc. Cu ocazia asta verific si prognoza. Aflu ca la noapte va ploua, insa nu in cantitati mari.

imag3787
Cea mai frumoasa dimineata din Turul Mont Blanc-ului

08:30. Pornim la drum. Astazi vom trece prin trei puncte importante: Refugiul La Flegere (1877 m), Varful Le Brevent (2526 m) si orasul Les Houches (980 m).

10:02. Ajungem la Refugiul La Flegere cu intarziere pentru ca ne-am oprit sa filtram apa dintr-un lac. De teama sa nu adaug greutate suplimentara in rucsac, mi-am luat doar jumatate de litru la mine. Speram sa intalnim izvoare mai tarziu.

Radu isi cumpara un sandvis mare, cu “doar” 5 Euro, in rest nu ne putem atinge de nimic. Citesc pe un panou ca este permis campatul in zona, de la lasarea noaptii pana dimineata. Aici ar fi trebuit sa dormim, pentru a nu avea nelinisti in privinta amenzilor.

11:20. Traseul urmeaza curba de nivel, pe deasupra Orasului Chamonix, si ne permite sa admiram, Mont Blanc-ul in toata splendoarea lui, de cealalta parte a vaii. Ghetarii arata ca niste avalanse incremenite in timp si spatiu.

imag3818tmb
Privire spre Mont Blanc din TMB
imag3812tmb
Canicula la peste 2000 de metri, in Alpi

12:43. Am terminat si ultima gura de apa, iar soarele canicular ma deshidrateaza rapid. Maieul este mereu ud si pe tample curg continuu picaturi de transpiratie. Incep sa urasc greutatea pe care o port in spate. Capul imi fierbe. Tot ce imi doresc este un loc umbrit si ceva de baut. Nu ma asteptam sa nu intalnim niciun izvor.

Treizeci de minute mai tarziu, pe poteca susura un fir de apa. Il urmez cu pofta. Provine dintr-un petec de zapada batut de soare. Fara sa o filtrez nu ma risc sa o beau, dar gasesc o alta solutie rapida de racorire si inviorare: ma spal pe cap cu ea. Ce senzatie minunata! Filtram apa pentru baut, in mijlocul potecii, sub privirile uimite ale catorva trecatori. Ne refacem proviziile si incepem urcarea spre Varful Brevent.

14:06. Imi este rau de la caldura. Canicula la peste 2000 de m nu am mai intalnit pana acum. Am baut aproape un litru de apa si totusi nu reusesc sa imi revin. Pe drum nu exista umbra. Respir greu. Merg incet. Am ramas in urma. Sunt suparata ca nu ma misc mai repede. Imi vine sa plang dar nu mai am lacrimi.

Stancile greoaie de deasupra mea, cazute pe panta inierbata, arata ca dupa cutremur. Poteca trece chiar pe sub ele. Sper ca astazi nu au de gand sa alerge turisti.

imag3827tmb
Poteca pe care urcam spre Varful Brevent si stancile  ei amenintatoare

15:22. Ajung intr-o sa, imi dau jos rucsacul, iau sticla cu apa si ma refugiez sub niste stanci unde gasesc un petec de umbra. Stau la racoare aproape un sfert de ora, pana mi se face pielea de gaina. Odata cu frigul si gandurile mi se limpezesc. Totusi, nu sunt capabila sa explic prietenilor ce s-a petrecut cu mine. Ei rezista mai bine la caldura. In fata noastra se inalta o portiune inzapezita pe care trebuie sa o urcam. Pare sa fie mai racoroasa.

imag3832tmb
Spre Varful Brevent

15: 48. Poate ca e teama de inaltime de vina, sau poate greutatea din spate, ori oboseala musculara, insa mie mi se pare ca traseul devine dificil. Traversam pante de zapada, urcam pe scari verticale de fier (seamana cu cele de la Canionul Sapte Scari).

Nu suntem singuri. Poteca e plina de drumeti si alergatori. Sunt putini cei care isi cara mai mult decat hainele, sticla cu apa si gustarea de pranz. Cu toate acestea, am intalnim si doi impatimiti ai muntelui ale caror rucsacuri, de 90 de litri fiecare, sunt pline pana la refuz. Sunt tata si fiu. Calatoresc pe GR5. (este un traseu care pleaca de la Marea Mediterana, se intersecteaza, pe o scurta portiune, cu Turul Mont Blanc-ului si ajunge pana la Marea Nordului). Visez sa ajung si eu, cat de curand, pe acolo.

In partea dreapta a traseului se vede o faleza calcaroasa si stratificata, ale carei inaltimi depasesc 2800 de metri. Apartine Masivului Plate. Cand o privesti nu ai cum sa nu te intrebi ce se ascunde in spatele ei si cum de natura a faurit asemenea formatiuni impozante. Ma intriga aspectul lor diferit fata de restul muntilor din zona.  (Masivul mai poarta denumirea Massif des Fiz si face parte din Rezervatia Naturala si Nationala Passy. In spatele peretilor stancosi,asemanatori cu zidurile unei cetati, se ascunde Desertul Plate – un loc unic in Europa datorita formatiunilor sale geologice. Acest loc a fost modelat de ghetari, suprafata sa fiind alcatuita din crevase, santuri si lapiezuri. Cei care ii viziteaza potecile, au impresia ca se plimba pe un ghetar impietrit.)

imag3835tmb
Privire spre Masivul Plate (Masivul Fiz)

16:30. Varful Le Brevent ne ofera o panorama deosebita asupra Masivului Mont Blanc. Panourile instalate in cele patru puncte cardinale, care contin imaginile corespunzatoare peisajelor, ne informeaza despre denumirile varfurilor montane si rezervatiilor din zona.  Este plin de turisti aici deoarece se poate ajunge, din Chamonix, direct cu telecabina.

Admiram spectacolul pe care ni-l ofera parapantistii care se lanseaza cu aripile de la mica distanta de noi. I-am tot zarit pe cer de-a lungul zilei, cum sfideaza gravitatia si zboara la inaltimile Muntelui Alb.

imag3858tmb
Sporturi practicate in Alpi

17:15. Am coborat un sfert de ora, apoi ne-am oprit in dreptul un izvor. Doar cand mergi prin salbaticie intelegi cat de importanta este apa. Incercam sa ajungem in Les Houches inainte sa ne prinda seara si sa gasim un loc pentru campat. La noapte ploua. E de preferat sa nu dormim la bivuac.

imag3849tmb
Panorama Mont Blanc-ului vazuta din Varful Brevent
imag3850tmb
Peisajele grandioase refuza sa intre cu totul in poza.

19:38. Am ajuns in oras si inca nu am zarit un loc de cort. Campatul in afara locurilor amenajate se sanctioneaza cu amenda. Ne gandim sa mergem mai departe, sa parasim Les Houches, insa nu putem sa facem acest lucru fara sa cumparam ceva de mancare pentru urmatoarele zile. Magazinele s-au inchis de la ora 19:00. Il sunam pe singurul prieten care locuieste in Les Houches si ii cerem ajutorul. El vine la noi incarcat cu daruri ca Mos Craciun: tricouri cu TMB, mancare si ceva hidratant la care au visat baietii toata ziua. Ne indica un loc mai ferit in care sa ramanem la noapte. Asta este unul din momentele in care un dar aparent mic valoreaza enorm. Ne-a readus bucuria si linistea in suflet.

Citeste si celelalte zile ale jurnalului aici.

Text si Fotografii: Georgiana Modrescu

Turul Mont Blanc-ului (ziua 1)

Ce este Turul Mont Blanc-ului?

Turul Mont Blanc-ului, prescurtat TMB, este un traseu de drumetie de lunga durata (aproximativ 200 km), care inconjoara Masivul Mont Blanc, pe la poalele sale, oferind perspective spectaculoase asupra acestuia. El trece prin trei tari: Franta, Italia, Elvetia si urca la altitudini de aproximativ 2700 de metri, prin trecatori pe care si vara se gaseste zapada. Ca nivel de dificultate, TMB poate fi asemuit Crestei Muntilor Fagaras. Nu este tehnic, insa in unele locuri necesita atentie sporita. Cei care se aventureaza sa-l parcurga trebuie sa aiba in vedere vremea foarte schimbatoare. Uneori poate ninge, chiar daca este vara. De-a lungul turului se gasesc refugii (asa se nunesc la ei cabanele) si cateva localitati.

_p0a7652tmb
Georgiana Modrescu – Turul Mont Blanc-ului

Ce m-a determinat sa plec in aceasta calatorie?

Pentru mine, TMB este un vis, dar si un test de rezistenta fizica si psihica, este o calatorie fascinanta, dar si o etapa premergatoare altor drumetii de lunga durata pe care le planuiesc.

 

Detalii organizatorice:

Echipa: eu, Alex si Radu.

Buget: aproximativ 500 E

Timp: doua saptamani – zece zile pentru TMB, patru pentru drumul cu masina dus- intors.

Cazare: la cort sau la bivuac si, in caz ca vremea se inrautateste, la refugii. Am renuntat sa facem rezervari pentru a avea mai multa flexibilitate si pentru a petrece cat mai mult timp in mijlocul naturii.

Mancare: pentru primele zile ale excursiei ne-am cumparat hrana din Romania, urmand sa ne aprovizionam cu alimente din localitatile intalnite pe traseu. Am luat in considerare costurile ridicate intalnite in tarile din vest.

Igiena: ne vom spala folosind apa paraurilor, la fel vom proceda si cu hainele.

Orientare: aplicatie GPS pe care avem incarcata harta si punctele de interes ale traseului. Alex are si un ghid al TMB incarcat pe telefon.

imag3644tmb

Ce ne asteapta?

  • Cel putin opt ore de mers zilnic, cu mici pauze de masa, de cumparaturi etc.
  • Urcari si coborari timp de zece zile, cu rucsacul in spate (9 kg au doar echipamentele, la ele se mai adauga mancarea pentru doua- trei zile si apa);
  • O medie de 20 km de parcurs zilnic, cu o diferenta de nivel de aproximativ 1000 de m.
  • Oboseala acumulata treptat. Somnul si alimentatia nu vor fi suficiente pentru a reface organismul in urma efortului constant.
  • Vreme buna si vreme rea. Iulie este luna fulgerelor, a ploilor torentiale si a grindinei.
  • Aparitia unor situatii neprevazute (accidentari, pierderea unor parti din echipament etc.)
  • Peisaje deosebite pe care nu le vom putea aduce acasa pentru ca bateriile se vor consuma prea repede si ne va fi greu sa le incarcam.

Jurnalul Turului Mont Blanc-ului

Marti, 19.07.2016.

12:00. Suntem in apropiere de Tre-le-Champ (1417 m), intr-o parcare, de unde urmeaza sa incepem urcarea. Ne pregatim rucsacurile in tacere, fiecare dintre noi purtand in sine galagia emotiilor inceputului de drum. Mancam putin, cat sa capatam energie, apoi pornim in traseu. Vom face Turul Mont Blanc-ului in sensul invers al acelor de ceasornic, deoarece vremea se anunta buna, pentru urmatoarele doua zile, iar peisajele, pe care urmeaza sa le intalnim in Franta, este pacat sa fie eclipsate de ceata sau ploi.

13:25.Ne amuzam pe seama poverii pe care o caram. Baietii imi zic ca rucsacul meu are ceva din aspectul Coloanei Infinitului. Cred ca au dreptate. Nu mi se mai vede capul de el.

dsc07695tmb
Georgiana Modrescu – TMB

Suntem interesanti pentru drumetii care fac turul cu bagaj mic si merg din refugiu in refugiu. Ne saluta, ne intreaba daca vom dormi la cort si care este traseul nostru – totul in limba franceza. Norocul nostru este ca Alex stie sa o vorbeasca destul de bine. Cand le destainuim ca nu avem rezervari, ci urmeaza sa innoptam in mijlocul naturii, uimirea le apare pe fata. Unii ne admira, altii nu reusesc sa ne inteleaga pe deplin. La final primim frumoasa urare “Bon courage!”, care inseamna un fel de “Succes!”. Totusi, in sinea mea o interpretez mult mai profund: sa ai curaj, insa unul bun si echilibrat, nu unul nascut din orgoliu care te determina sa faci greseli ireversibile.

Pe masura ce urcam prin padure, muntii isi dezvaluie treptat splendoarea. Vedem atat de aproape de noi varfurile inzapezite ale Alpilor, ghetarii in nuante de albastru deschis si ascutisurile stancoase pe care nu se asaza omatul. Astazi, imi este greu sa inteleg, desi cunosc prea bine explicatia, cum de nu se topeste toata imensitatea alba ce straluceste in soare, in timp ce pe noi se preling neincetat lacrimi de transpiratie, pe care nici canicula zilei nu le poate usca.

imag3611tmb
Privire spre Mont Blanc

Iesim in golul alpin si am senzatia ca standardele mele legate de frumusetea muntilor nu vor mai fi aceleasi ca pana acum. Tot ce ne inconjoara are dimensiuni impresionante.  Imensa vale a Chamonix-ului, care ne separa de regatul inzapezit, gazduieste in albia ei cateva localitati aparent lipsite de culoare. Casele, ascunse de acoperisurile terne, stau mereu sub amenintarea ghetarilor, care par pregatiti sa alunece oricand din inaltul muntelui si sa le zdrobeasca. Este doar o iluzie insuflata de forma lor greoaie si inaltata.

imag3628tmb
Sub „amenintarea” ghetarilor

Ghetarii si miscarea acestora

Ghetarii nu raman pe loc, ci, odata cu trecerea timpului,se deplaseaza usor spre vai. De aceea ei mai sunt numiti si rauri de gheata. In partea lor inferioara se topesc, nascand cascade si izvoare, iar in partea superioara sunt realimentati de zapezile permanente. Ei se formeaza in timp indelungat, prin comprimarea straturilor profunde ale zapezii sub greutatea straturilor superficiale ale acesteia. Astfel golurile de aer se diminueaza considerabil formand o masa de gheata compacta care, datorita plasticitatii sale, se poate deplasa si contribuie la erodarea puternica a suprafetei muntelui. In timp ce se misca, ghetarul incorporeaza fragmente de roci numite morene si le depune in josul vailor, dandu-le un aspect specific, lipsit de vegetatie.

imag3615tmb
Miscarea ghetarilor

15:10 La umbra unei stanci se adaposteste, de caldura dogoritoare, o vietate frumoasa si pasnica. Vedem pentru prima data asa ceva. Este un ibex – un fel de capra salbatica, locala, care are coarnele mari si puternice, rasucite catre spate. Ne priveste fara sa se teama. Ii facem cateva fotografii, iar el ramane nemiscat. Alex ne spune ca ne aflam in Rezervatia Naturala “Des Aiguilles Rouges”, care acopera mare parte din masivul montan cu acelasi nume. Pe teritoriul ei, flora si fauna sunt ocrotite. De asemenea, campatul este interzis.  Partea plina a paharului este ca animalele se simt in siguranta si interactioneaza prietenos cu oamenii, lasandu-se fotografiate si filmate, iar rhododendron-ul tocmai a inflorit si a invaluit muntele intr-o explozie de roz. Partea goala – inca nu stim unde vom innopta, pentru ca rezervatia se intinde, de-a lungul traseului nostru, pana in Orasul Les Houches  (acolo vom ajunge abia maine seara).

imag3671tmb
Ibex intalnit in Turul Mont Blanc-ului

16:18 Urcam greu din cauza pantei inclinate si a rucsacurilor incarcate. Din verdeata frageda a muntelui, pe masura ce castigam altitudine, apar niste varfuri stancoase, ascutite si roscate, care imi starnesc interesul mai mult decat vecinele lor acoperite cu zapada de pe cealalta parte a Vaii Chamonix-ului. Ele sunt Aiguilles Rouges, care in traducere inseamna Ace Rosii. Intr-adevar par ca impung cerul cu rocile lor misterioase. Am sa ma interesez despre ele cand ma intorc acasa. Simt ca au sa-mi marturiseasca ceva.

imag3703tmb
Des Aigueilles Rouges

Despre Aiguilles Rouges si formarea Alpilor

Istoria geologica a Masivului Aiguilles Rouges dateaza dinainte de formarea Alpilor, in urma cu patru sute de milioane de ani. Pe atunci in locul lor a existat un lant muntos care, datorita miscarilor tectonice si a eroziunii, s-a aplatizat treptat, fiind acoperit, in urma cu 190 milioane de ani, de apa oceanului.  Situatia s-a schimbat 110 milioane de ani mai tarziu cand, printr-un proces de subductie, suprafata Oceanului Alpin a fost inghitita de cea a continentului African. Noile orientari tectonice au dus la ciocnirea celor doua continente, Europa si Africa, si prin urmare la ridicarea noului lant muntos. Astfel, in urma cu 20 de milioane de ani, procesul de formare al Alpilor s-a finalizat.

 La baza istoriei formarii Alpilor stau mai multe descoperiri geologice. Iata cateva dintre acestea:

  • Roci din Era Paleozoica sunt vizibile in Masivul Aiguilles Rouges (au vechime de 400 milioane de ani).
  • Sedimente sub forma de conglomerate si stanci stratificate se gasesc pe Valea Trient si provin din eroziunea lantului muntos care a avut loc in urma cu 300 de milioane de ani.
  • Urmele de la Vieux-Emosson care apartin unei reptile primitive din perioada Triasicului (Archosaurs), stramos al dinozaurilor si al crocodililor, au fost descoperite in anul 1978. Cercetarile continua si astazi.
imag3705tmb
Privire spre Masivul Mont Blanc

17:23. Ne aflam in dreptul Lacului Cheserys. In el se aduna apa zapezilor netopite, care inca imbraca poalele batranelor varfuri Aiguilles Rouges. Desi se afla la 2268 de m inaltime, iar apa lui este rece ca gheata, cativa indrazneti se racoresc in lac, apoi ies pe mal si se usuca la soare. Le vom urma si noi exemplul, pentru ca alta posibilitate de a face dus nu avem astazi. Pe suprafata lacului se oglindeasc varfurile albe si inalte ale Alpilor, aprinse de lumina dupa-amiezii. Mangai cu privirea Vf. Mont Blanc (4809 m) si imi fac o promisiune interioara: sa ajung candva si acolo. In aceasta calatorie vom avea ragaz sa-l analizam din aproape toate unghiurile, deoarece traseul nostru il inconjoara o buna bucata de vreme.

imag3729tmb
Lacul Cheserys – TMB

19:40. Suntem la Refugiul Le Lac Blanc. Am pierdut numarul de ibecsi pe care i-am intalnit pana sa ajung aici. Nu-i nimic, voi incerca sa-l retin pe cel al marmotelor, fiindca par mai putine.

Lacul Blanc, de langa refugiul cu acelasi nume, este in mare parte inghetat. Ne uitam de curiozitate pe lista de preturi afisata la intrarea in cabana. Ne speriem cand vedem ca omleta cu branza costa 12 Euro si plecam mai departe.

imag3761tmb
Lacul Blanc – TMB

20:55. Tocmai am trecut pe langa un lac mic. Un drumet si-a asezat cortul chiar langa el. La cativa metri mai jos am vazut si semnul care interzice camparea in rezervatie. Hmm… Daca in muntii Romaniei ne ferim de cainii de la stana si de ursii prea obisnuiti cu oamenii, in Franta ne temem de amenzi. Totusi, nu vom merge pe intuneric. Gasim o solutie de compromis: vom dormi in sacul de bivuac (este un fel de sac subtire si relativ impermeabil in care se introduce sacul de dormit, pentru protejarea acestuia si pentru o mai buna izolare termica), fara sa intindem cotul. Vremea se anunta buna, iar peisajul este de o frumusete ireala. Ne stabilim tabara chiar langa poteca, la 2061 m altitudine. Parca am fi pe o terasa creata de natura pentru a putea admira splendoarea Alpilor. In fata noastra se intinde, cat poti cuprinde cu privirea, Masivul Mont Blanc. Varfurile sale inzapezite se scalda pana tarziu, in lumina hipnotica a apusului. Luna plina ne tine loc de lanterne. Nu cred ca exista un loc mai minunat decat acesta in care as putea sa adorm. Doar oboseala reuseste sa-mi mai tempereze fericirea ce-mi erupe vulcanica din suflet. Genele mi se ingreuneaza.

imag3775tmb
Apus de soare in Alpi

Citeste si celelalte zile ale jurnalului aici.

Text si fotografii: Georgiana Modrescu